Importanța percepțiilor reciproce pentru o strategie pragmatică în relațiile româno‑ruse

  • Rusia
  • 0
  • 10340 Views
  • 27 May 2017

Relațiile oficiale dintre București și Moscova au ajuns spre finalul anului trecut la cel mai scăzut nivel din istoria post-revoluționară a României. Acest lucru este amplu ilustrat de declarațiile oficialilor ruși, care adesea adoptă un ton amenințător la adresa României, dar și de atitudinea demnitarilor români, care nu par capabili sau interesați să promoveze o agendă bilaterală pragmatică. Această relație „rece” intre cele două state se reflectă de asemenea foarte clar la nivelul percepțiilor reciproce ale populației.

Barometrul INSCOP din luna martie 2016, intitulat „Adevărul despre România”, plasează Rusia pe antepenultimul loc (înainte de Siria și Iran) într-un clasament ce ilustrează percepțiile populației față de 24 state ale lumii. Doar 27,9% din respondenții sondajului au afirmat că au un sentiment mai degrabă pozitiv față de Rusia, în timp ce 61,5% au declarat că sentimentul este mai degrabă negativ[1]. Aceste cifre arată o înrăutățire semnificativă a imaginii Rusiei în România în raport cu anii precedenți. Astfel, conform Barometrului din martie 2013 Rusia era văzută mai bine decât două țări vecine ale României (Ungaria si Ucraina), cu o percepție mai degrabă pozitivă de 36%, și negativă de 47%[2].

Deosebit de interesant este că un an mai târziu, în iulie 2014, la câteva luni după anexarea Crimeii și declanșarea conflictului armat din Ucraina, procentul celor care aveau un sentiment mai degrabă pozitiv față de Rusia rămânea aproape neschimbat – 37%, observându-se doar o mică creștere a sentimentului negativ, care ajungea la 51.4%[3]. Cu alte cuvinte, chiar dacă creșterea neîncrederii față de Rusia (de la 47% la 51.4%) poate fi corelată cu evenimentele din Crimeea și conflictul din Ucraina, o scădere mai accentuată a simpatiei se remarcă abia mai târziu, în contextul impunerii sancțiunilor și a contra-sancțiunilor economice, al implicării active a Moscovei în conflictul din Siria și, nu în ultimul rând, al declarațiilor oficialilor ruși cu privire la „amenințarea pe care o reprezintă România pentru Rusia” în calitate de avanpost NATO[4].

Aceste sondaje de opinie scot în evidență o polarizare a opiniei publice românești față de Rusia, polarizare ce nu poate fi explicată prin istoria recentă a relațiilor dintre cele două state. În anii ‘90 ai secolului trecut Rusia era percepută pe de o parte ca moștenitoarea URSS-ului, cu tot bagajul afectiv pe care îl presupunea această asociere (în primul rând – responsabilitatea pentru părțile întunecate din istoria comunistă a României), iar pe de altă parte ca un anti-exemplu de tranziție de la comunism la o democrație liberală, marcat de creșterea corupției, ascensiunea oligarhilor și sărăcirea populației, toate acestea pe fondul crizei financiare din 1998 și intrarea țării în incapacitate de plată. Aceste două elemente – istoria sovietică și turbulenții ani ’90 – explică în mare măsură percepția negativă a Moscovei în România, percepție ce se reflectă în sondaje până în prezent. Pe de altă parte, Rusia este percepută și pozitiv (de către 37% dintre români până în 2014), fapt ce ne permite să vorbim despre o polarizare a opiniei publice și ne îndeamnă să căutăm semnificația profundă a acestor date ambivalente. Care, deci, ar putea fi motivele unei astfel de atitudini?

Atitudinea pozitivă față de Rusia poate fi explicată printr-o întreagă serie de factori istorici, culturali și psihosociali. În primul rând, Rusia țaristă a jucat un rol civilizator în Țările Române în prima jumătate a secolului al XIX-lea, contribuind la elaborarea primelor constituții și la reformarea celor două principate române, prin figura contelui Kiseleff. Cultura rusă, la rândul ei, reprezintă un liant și un pol de atracție important pentru cultura română, fie că vorbim despre marii creatori de muzică și literatură, fie că ne referim la marii filosofi sau gânditori creștini pe care i-a dat Rusia. Nu în ultimul rând, experiența comună a comunismului poate reprezenta un factor de coeziune și apropiere între cele două popoare, iar faptul că românii atribuie Rusiei responsabilitatea pentru instalarea forțată a comunismului în României nu duce neapărat la o atitudine negativă față de ruși, lucru explicabil la nivel psihologic prin așa-numitul sindrom Stockholm.

Sintetizând cele spuse mai sus, putem afirma că simpatia față de Rusia este justificată de o experiență împărtășită (fie în plan cultural, fie în plan istoric – a modernizării sau a comunismului), în timp ce atitudinea negativă este motivată de experiența comunismului în România (pentru care este blamat Kremlinul și, prin extensie, Rusia) și de o imagine negativă a Rusiei în anii ’90[5]. Cu alte cuvinte, imaginea pe care o au românii despre Rusia este deja învechită, dacă nu cumva perimată.

În contextul în care diplomatul rus Boțan-Harcenko atribuia recent Bucureștiului promovarea unei politici „vădit antirusești, chiar rusofobe”, este interesant de văzut cum este percepută România de către populația rusă. În cadrul unui sondaj efectuat de Centrul Levada în 2004, respondenții au fost rugați să numească țări aliate și țări dușmane Rusiei în al doilea război mondial. 5% dintre ruși au afirmat că România a fost un aliat al Rusiei în timp ce 14% au considerat că România fusese un dușman[6]. Ținând cont de istoria implicării României în cel de-al doilea război mondial și de importanța acordată acestei conflagrații mondiale în construcția identitară rusă, atât în perioada sovietică, cât și în cea post-sovietică, răspunsurile nu trebuie să ne mire. Mai relevante pentru atitudinile contemporane față de România sunt datele oferite de o serie de sondaje efectuate anual de același Centru Levada din 2006 până în 2016, în care participanții erau rugați să numească țări „apropiate” sau „aliate” ale Rusiei și țări neprietenoase față de Rusia, adică să identifice „prietenii” și „dușmanii”. România nu apare în lista celor 35 de țări „prietene”, însă este numită anual în ultimii 10 ani drept un „dușman” al Rusiei de către 2-3% dintre respondenți[7].

Rezultatele acestor sondaje sunt grăitoare nu atât prin prisma atitudinii ambivalente a respondenților la sondajul despre al doilea război mondial sau a atitudinii negative ilustrate de sondajele din ultimii zece ani, cât sub aspectul lipsei de importanță, la limita marjei de eroare, cu care este asociată România de către populația rusă. Altfel spus, majoritatea rușilor nu posedă destule informații despre România contemporană pentru a avea o opinie concludentă cu privire la rolul acesteia pe scena politică mondială. La asta se poate replica, fără îndoială, că România nu are un rol important pe această scenă sau, în orice caz, că nu are o relație suficient de strânsă cu Rusia pentru a fi considerată un „prieten” sau „dușman” mai important. Din păcate, acesta pare să fie răspunsul corect. „Din păcate”, pentru că nu este un răspuns mulțumitor.

Fără a reveni la dezbaterea interbelică despre statutul cultural și istoric (minor sau major) al României, trebuie spus că Bucureștiul trebuie să aibă o atitudine mult mai activă în relația cu vecinul de la Răsărit, dacă ne dorim o imagine mai favorabilă la Moscova. Și acesta nu este un îndemn la o politică de conciliere față de Kremlin, ci la o atitudine mai pragmatică, care ar vedea avantajele în următoarele acțiuni:

  1. prioritizarea studierii limbii, culturii și istoriei Rusiei în România (prin burse, granturi guvernamentale) și încadrarea specialiștilor astfel formați în institute de cercetare sau thin-ktank-uri orientate spre zona răsăriteană. Statul român investește mult prea puțin în momentul de față în formarea unor specialiști adevărați pe direcțiile de importanță strategică;
  2. promovarea unor parteneriate instituționale româno-ruse autentice la nivel micro, între universități și între ONG-uri, de pildă, sfere care nu depind de factorul politic.
  3. promovarea identității românești în Rusia prin politici culturale bine gândite ale unui Institut Cultural Român la Moscova (absent, în mod inexplicabil, la momentul de față). Deși, pentru un impact cu adevărat semnificativ, ar trebuie să ne dorim măcar câte o filială a ICR și la Petersburg și Novosibirsk. Dacă putem avea două ICR-uri în Italia, putem să avem trei ICR-uri într-o țară de 57 de ori mai mare.

Această listă poate continua. Ea se dorește, de fapt, o reacția la absența unei gândiri strategice pe termen lung din partea statului român în relație cu Rusia. Exemplele enumerate mai sus ar conduce la o cunoaștere reciprocă mai bună a vieții politice, economice, sociale și culturale din cele două țări, și ar permite atât rușilor, cât și românilor să iasă din paradigma reprezentărilor binare de tipul „bun – rău” sau „prieten – dușman”, contribuind fără îndoială la construcția unei relații mai pragmatice nu doar la nivel micro, ci și macro.

[1] http://www.inscop.ro/wp-content/uploads/2016/04/INSCOP-raport-martie-2016_simpatie-tari.pdf

[2] http://www.inscop.ro/wp-content/uploads/2013/04/17.04-INSCOP.-Schengen.-Simpatie-tari.pdf

[3] http://www.inscop.ro/wp-content/uploads/2014/07/INSCOP-raport-iulie-2014-Simpatie-tari.pdf

[4] Declarația îi aparține directorului celui de-al IV-lea departament european al Ministerului rus de Externe, Alexandr Boțan-Harcenko (https://russian.rt.com/world/news/357206-rumyniya-stala-yavnoi-ugrozoi-rossii). În același spirit s-a pronunțat și liderul rus la o zi după ce scutul de la Deveselu a devenit operațional (http://tass.ru/politika/3320780).

[5] Desigur, există și alte elemente negative care să contribuie la imaginea negativă a Rusiei în România: prezența militară în Transnistria, chestiunea tezaurului ș.a.m.d., dar majoritatea acestor chestiuni fac parte din categoria „problemelor înghețate”, a căror rezolvare este cel puțin problematică.

[6]http://www.levada.ru/2004/06/20/rossiyane-o-godovshhine-nachala-velikoj-otechestvennoj-vojny/.

[7]http://www.levada.ru/2016/06/02/13400/.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Russian Security Cannot be Anti-Russian

  • 0
  • 192 Views
  • 15 March 2022

To reflect on the period where the world now finds itself, we propose the term “cold hot war”, as this period has significant differences from the classical notion of the “Cold war”. Within the framework of the old Cold War, military confrontation between the two superpowers was always indirect. “Proxy” conflicts only emerged between their respective allies, when there was an intersection of interests in various regions of the world, but these never happened direc

citește mai mult

Russian Leadership Changes: How it was, is and how it might be

  • 0
  • 499 Views
  • 3 January 2022

Now that 2022 is finally here, it means Russia’s next presidential election is just two years away. The way has been paved for Vladimir Putin to run again if he chooses. The will he/won’t he? question is a favourite of pundits as is speculation of a potential or likely successor. Russia’s next leader will be immensely consequential, as will the time when he or she takes over.

It’s certainly possible that by the end of t

citește mai mult

Researchers from Six Countries Discussed the Challenges for International Psychological Security in the Context of the Use of Artificial Intelligence

  • 0
  • 22977 Views
  • 23 November 2020

On 12 November 2020, a panel discussion "Artificial Intelligence and International Psychological Security: Theoretical and Practical Implications" was held at St. Petersburg State University as part of the international conference "Strategic Communications in Business and Politics" (STRATCOM-2020).

The discussion was moderated by Konstantin Pantserev – DSc in Political Sciences, Professor of the St. Petersburg State University,

citește mai mult

Conferință despre Transnistria, 4 – 5 Martie 2022

  • 0
  • 339 Views
  • 8 March 2022

Împlinirea a 30 de ani de la unul dintre cele mai dificile momente ale istoriei estului Europei a constituit temeiul unei conferințe științifice de prestigiu organizate în colaborare de către instituții de învățâmânt și cercetare din Chișinău, Târgoviște și București.

Conferința cu titlul „Războiul de pe Nistru din 1992: 30 de ani după...” a fost organizată de către Asociația Națională a Tinerilor Istorici din Moldova (ANTIM),

citește mai mult

Forcing the Correct Choice: Deterring Right-Wing Radicals and Preventing Threats to Nuclear Facilities in Ukraine

  • 0
  • 238 Views
  • 7 March 2022

According to official statements by the Russian Federation, its army’s special military operation in Ukraine aims to both “demilitarize” and “denazify” the country. This operation is being carried out in a large state with a developed nuclear power industry, fairly powerful army (the largest in Europe outside of Russia and Turkey) and high firepower (22nd place in the world according to 2022 Military Strength Ranking (Global Firepower, 2022)). One of the primary o

citește mai mult

Azebaijan, cheia geostrategică a Asiei Centrale

  • 0
  • 20180 Views
  • 13 February 2018

După destrămarea URSS, Azerbaijanul a fost statul ex-sovietic care alături de    republicile Baltice a avut o dezvoltare constantă și durabilă. Desigur, aici pot fi adresate unele critici regimului de la Baku cu privire la democrație, care în opinia multor analiști este doar mimată la Baku. Însă faptul adevărat este că acest stat a reușit să își gestioneze eficient resursele de care dispune pentru a deveni o societate prosperă. I se atribuie Azerbaijanului etichet

citește mai mult

U.S.: On the Way to Right-Wing Coup and Civil War?

  • 0
  • 120 Views
  • 29 April 2022

Today, amid heightening negative trends in the world economy, social and property polarization, the deepest crisis in international relations and the insufficient effectiveness of socially-oriented programs of national development, the prerequisites for coup d’état and civil war in various countries arise. For example, Africa reached last year an annual record (4) in the number of successful military coups i

citește mai mult

Young researchers from four countries discussed the threats of malicious use of artificial intelligence for international information and psychological security

  • 0
  • 240 Views
  • 18 February 2022

The expansion of the artificial intelligence (AI) usage has been causing deep concerns in experts’ circles for a long time. However, it is getting out AI of human control that tends to be regarded and securitized as the main threat. Such a scenario, nonetheless, does not take into account the fact the capabilities of AI can be deliberately used for criminal purposes.

Researchers from different countries are vigorously studying

citește mai mult

International group of experts on the Malicious Use of Artificial Intelligence and Challenges to International Psychological Security.

  • 0
  • 273 Views
  • 6 February 2022

The analytical report “Experts on the Malicious Use of Artificial Intelligence and Challenges to International Psychological Security”, published by the International center of socio-political researches and consulting on December 2021, is dedicated to the multidimensional problem of MUAI, the awareness of which is currently being raised both in academic expertise and in a vast sphere of the public opinion. The multidimensionality of MUAI is determined by its inte

citește mai mult