Davutoglu și doctrina Adâncimii Strategice, bază teoretică pentru ambițiile Turciei

  • ORIENTUL EXTINS
  • 0
  • 327 Views
  • 11 May 2017

Fostul premier turc Ahmet Davutoglu a redactat o lucrare de mari proporții în anul 2001, lucrare numită Stratejik Derinelik (Strategic Depth), lucrare în care a expus o nouă viziune asupra viitorului Turciei ca pol de putere al spațiului fostului Imperiu Otoman. Eu personal după ce am analizat acest concept pot spune că aceasta reprezintă baza strategică a Eurasianismului Turcesc, total diferit de cel rus. Chiar îl putem privi ca o alternativă la cel rusesc, deoarece este foarte bine omogenizat,  pune la un loc atât metodele geopolitice neo-clasice, cât și elementele de liberalism, prin accentul pus pe soft-power.

Davutoğlu dezvoltă o viziune strategică despre Turcia, ce prezintă o anumită adâncime strategică în regiunile și zonele vecine, datorită istoriei, poziționării geografice, care pun Turcia în mijlocul unor state pe care Davutoglu le numește puteri periferice. Turcia nu trebuie să se mulțumească cu un rol regional în Balcani sau Orientul Mijlociu, deoarece statul turc nu este o putere regională, ci o putere centrală.  Prin urmare Turcia ar trebui să aspire la un rol de lider care să atragă și să influențeze mai multe regiuni, fapt ce i-ar acorda Turciei un rol strategic semnificativ la nivel global. În opinia lui Davutoglu, Turcia este o țară ce apaține simultan Orientului Mijlociu, Balcanilor, Asiei Centrale, Caucazului, Mării Mediterane și Mării Negre, iar prin această apartenență statul turc poate exercita influență în toate aceste zone, dându-i Turciei rolul de jucător strategic la nivelul Eurasiei.

Totodată, și aici este important de reținut, el respinge ideea conform căreia Turcia ar trebui să aibe rolul de punte între Islam și Occident, deoarece prin acest rol Turcia ar deveni  un instrument de promovare a intereselor altor puteri. Viziunea lui Davutoglu, deși are ca bază teoretică gândirea geopolitică, se îndepărtează de paradigma geopoliticii ortodoxe, deoarece pe o anumită fundație de gândire geopolitică, strategia pe care o promovează profesorul și omul politic turc are foarte multe elemente liberale, folosite în gândirea idealistă a relațiilor internaționale.

Conform acestuia, Turcia are aceea adâncime strategică care îi permite să pună în aplicare o politică externă multi-dimensională care să predindă un rol central în politica globală. În loc să perimită altor țări oportunitatea de a folosi Turcia ca să își atingă interesele regionale și strategice, Ankara trebuie să dezvolte o politică pro-activă care să fie proporțională cu spațiile sale istorice și geografice, spații care sunt amplificate de moștenirea otomană. Pentru a atinge acest obiectiv, Turcia ar trebui să își valorifice potențialul de soft-power. Această valorificare trebuie să se bazeze pe legăturile istorice și culturale cu toate regiunile care au aparținut fostului Imperiu Otoman, precum și pe promovarea instituțiilor democrației turce, precum și pe piața și economia sa înfloritoare.

Totodată, conform lui Davutoglu, Turcia trebuie să lase deoparte imaginea de stat puternic militarizat și istoria sa de putere militară tutelară asupra societății și a politicii moștenite. În schimb, ar trebui să promoveze soluționarea conflictelor, cooperarea economică regională, strategii care ar elimina necesitatea de intervenție în regiunile vizate de Turcia, intervenție venită din partea marilor puteri. În această privință, dar și ca o chintesență a viziunii Strategic Depth, următorul citat este relevant: „Turcia se bucură de mai multe identități regionale și, prin urmare, are capacitatea, precum și responsabilitatea de a urma o politică externă integrată și multidimensională. Combinația unică de istorie și geografie în care se regăsește țara noastră aduce cu ea și un simț al responsabilității. Astfel, Turcia trebuie să contribuie activ pentru soluționarea conflictelor, stabilirea păcii și consolidarea securității internaționale, toate acestea reprezentând o Call of Duty care se trage din adâncurile unei istorii multi-dimensionalenpentru Turcia’’.

Ca o dezvoltare a primelor sale argumente prezentate în 1990  ca parte a ceea ce avea să devină din 2001 încoace doctrina Strategic Depth,  Davutoglu identifică două condiții necesare Turciei, pentru ca acest stat să reușească în a-și îndeplini ambițiile sale strategice la nivel mondial. Prima se referă la politic ainternă a Turciei, unde Ankara trebuie neapărat să rezolve problema kurdă, precum și fisurile în creștere dintre elemntele islamiste și cele seculariste din societatea turcă.

Soluția lui Davutoglu pentru ambele probleme vine pe baza principiilor liberale, deoarece doar așa potențialul strategic al Turciei va fi capitalizat, iar o soluție echilibrată și durabilă pentru problema kurdă și garantarea drepturilor acestei minorități în Turcia vor putea fi obținute doar printr-un consens de tip liberal.

La fel stau lucrurile și în cazul chestiunii legate de secularism și islamism.

Pe plan internațional, Davutoglu susține că Turcia trebuie să rezolve toate disputele bilaterale care au împiedicat bunele relații cu vecinii săi.  Prin ceea ce  a fost prezentat ca politica zero probleme cu vecinii, Davutoglu a făcut o critică la adresa strategiilor de politică externă ale Turciei din ultimele decenii, deoarece, conform acestuia, Turcia a pierdut oportunități cruciale datorită conflictelor cu vecinii săi.  Pentru ca Turcia să devină un lider regional și să joace un rol strategic global, are nevoie să își depășească fobiile și să stabiliească relații cordiale cu toți vecinii săi. Politica externă turcă trebuie să vizeze rezolvarea tuturor litigiilor aflate în așteptare, care sunt menținute datorită inerției diplomatice acumulate în trecut, pentru ca statul turc să poată accede cu adevărat la propriul rol strategic global.

Pe lângă soluționarea conflictelor dintre Turcia și vecinii săi, Davutoglu susține inițierea de strânse legături cu toate puterile emergente, precum China, India, Rusia și Brazilia, fapt ce reprezintă cheia pentru doctrina Strategic Depth, în viziunea lui Davutoglu. De asemenea, căutarea și obținerea unui rol de lider în cadrul dialogului inter-civilizațional și inter-religios trebuie să devină una dintre prioritățile conducerii turce, rol pe care Turcia l-ar putea obține folosindu-se de moștenirea sa istorică și culturală.

În ceea ce privește zona Transcucaziei, Davutoglu o vede ca un spațiu undeTurcia a avut în mod tredițional o influență istorică, precum și legături culturale și politice. Acesta susține că Georgia trebuie să fie susținută de către Turcia în eforturile sale de a clădi un stat modern și competitiv. În același timp trebuie intensificate legăturile politico-economice cu acest stat.  În ceea ce privește Armenia, aici Davutoglu merge pe așa-numita politică „zero probleme cu vecinii”, susținând că rezolvarea contenciosului cu statul armean trebuie să fie o prioritate pentru Turcia, deoarece doar așa statul turc poate să își pună în practică proiectele sale economice și culturale în Transcaucazia și Asia Centrală.

Azerbaijanul este privit de Davutoglu ca statul aliat al Turciei, iar rolulul statului turc vis-a-vis de Azerbaijan trebuie să fie acela de îndrumător în dezvoltarea sa economică și politică. Totodată Davutoglu în cazul Azerbaijanului scoate serios în evidență aspectele de ordin cultural și etnic ce leagă cele două state.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Solve : *
33 ⁄ 11 =


Identitatea europeană, asiatică sau eurasiatică a Rusiei. Discursuri intelectuale, teorii speculative și luări de poziție ideologice

  • 0
  • 155 Views
  • 6 November 2017

Problema filiației culturale multiple a identității rusești a reprezentat de-a lungul ultimelor trei secole și ceva o constantă a preocupărilor elitelor din Rusia, cunoscând un reviriment alimentat ideologic și politic în deceniile de după destrămarea Uniunii Sovietice și rămânând extrem de actuală în cea mai strictă contemporaneitate. În discursul acestor elite problema identității rusești lua inevitabil în considerare raportarea Rusiei la genomul cultural și ins

citește mai mult

The Revolution at 100, Stalin’s Terror at 80, Russia at 27

  • 0
  • 150 Views
  • 4 November 2017

 The Russian Government hoped nobody would notice, and sure enough, most of you did not. The 80th anniversary of the order that began the ‘Great Terror’ was ignored for lavish celebrations of Naval Day. In addition, the unveiling of the ‘Wall of Sorrows’ was ignored due to the release of Matilda.

As President Vladimir Putin stood at a podium in St. Petersburg earlier this year speaking of the high morals and professi

citește mai mult

Matilda: what was all the fuss about?

  • 0
  • 248 Views
  • 30 October 2017

So there I was, opening night of the most controversial film of the year. I paid my 370 rubles for a ticket to see the much anticipated Matilda: secret of the Romanov house. As I walked in, I noticed two police officers; not the norm for any Russian cinema, and they were also there when I left. It turns out nobody wanted a scene caused so it was just a precaution.

As the theatre filled up, I noticed something about the

citește mai mult

Azerbaidjanul, petrolul și românii

  • 0
  • 751 Views
  • 7 October 2016

Întotdeauna, statele sunt nevoite să își apere poziția pe marea tablă a geopoliticii, uitându-se cu grijă la vecini, dar și la puterile regionale. Această regulă presupune nu doar poziția ofensivă, ci și valorificare atuurilor, astfel încât să devină piese care contează pe „câmpul de analiză”, iar nu elemente neglijabile, care sunt măturate dintr-o dată de cei ce au suficientă putere să mânuiască piesele.

Caucazul, ca regiune geopolitică, nu face nici ea excepție

citește mai mult

1025 de ani de ortodoxie la Nipru și Volga

  • 0
  • 847 Views
  • 7 October 2016

De curând s-a sărbătorit un eveniment istoric, care a avut anumite consecințe pe scena politicii regionale: 1025 de la momentul în care prințul Vladimir al Kievului a dat ordin ca întreaga populație a statului pe care îl conducea să se boteze în rit ortodox.

Operațiunea a reușit cumva, deși o lungă perioadă au coexistat și credințele păgâne în anumiți zei ai pădurii, ceea ce nu este surprinzător, deoarece nu se poate realiza în

citește mai mult

Ucraina și Rusia, despărțire veșnică?

  • 0
  • 916 Views
  • 7 October 2016

De câteva zile, s-au încheiat întrecerile sportive de la Soci, care au prilejuit o confruntare largă sub aspect imagologic între „unii” și „alții”, cu fotografii, filmulețe, glume și știri mai mult sau mai puțin inventate, dar care au atras atenția unui fapt: 2014 nu este un an calm și în mod cert va crea multe probleme.

Motivele reale sunt legate, în principal, de istoria ultimelor două secole, dar și de realitățile anului 201

citește mai mult

Coreea: calcule și efecte

  • 1
  • 210 Views
  • 17 September 2017

Pe 9 martie 2017 scriam despre criza din peninsula Coreea câteva opinii  http://adevarul.ro/international/in-lume/coreea-nord-ecuatia-geopolitica-scurt-issim-1_58c122ad5ab6550cb82913f9/index.html , iar ultimul paragraf era acesta: „Contextul personal al liderului nord-coreean face să fie astăzi mai probabilă o criză acută aici, d

citește mai mult

The Left’s Elusive Message: Old hats are still old, the Anglo-American case (part II)

  • 0
  • 166 Views
  • 12 September 2017

The phrase ‘old hat’, as one would expect, means something that is tediously familiar or outdated. Yet, walking through Shoreditch or Brooklyn, old hats seem stylish. What the owners of such hats probably aren’t willing to admit is that they paid around five times what the original owner did. This could be a metaphor for the political climate in the US and UK today.

Last week I wrote about who the left in British and American p

citește mai mult

The Left’s Elusive Voters: The Anglo – American Case

  • 0
  • 156 Views
  • 3 September 2017

Anyone paying attention to the US Senate race in 2018 will know the Democrats have a huge problem on their hands; most seats up for reelection are not just held by Democrat incumbents, they are in states that Donald Trump carried by large margins.

Across the pond this summer, those paying attention (who are not die hard Jeremy Corbyn fans) can also point to why Labour lost; they didn’t talk to the middle classes or what I senti

citește mai mult