Despre România și Rusia, cu pragmatism

  • ARTICOLUL LUNII
  • 2
  • 31070 Views
  • 5 October 2016

Abordarea relației româno – ruse se face diferit, în funcție de locul de unde se face analiza. Pentru un sud-american detașarea este mai ușor de realizat, dar pentru un polonez, ungur, ceh, slovac sau ucrainean obiectivitatea are un grad mai redus. Evident, o doză de sentiment este și mai lesne de detectat dacă analistul este român sau rus.

Sentimentele omenești nu trebuie să acopere însă precum un nor soarele lucidității și al pragmatismului. Relațiile dintre state – alături de relațiile dintre popoare – beneficiază zilnic de mai multă luciditate și calcule clare decât de sentimente. Fară a nega însă că acțiuni mai puțin reușite ale unui stat impietează asupra sentimentelor altei entități statale, trebuie subliniat că iubirea și ura, singure, nu țin de foame mai mult de câteva zile, iar în absența hranei, spiritul pleacă din corp. Hrana se asigură doar prin muncă, iar munca stăruitoare îți permite să îți vinzi produsele nu doar în prima piață, ci și la sute sau mii de kilometri distanță.

Istoria relațiilor româno – ruse este una dintre cele mai interesante pentru un specialist în geopolitică, dacă le vom privi in abstracto. Istoria începe întotdeauna în secunda anterioară, iar miliardele de secunde anterioare adaugă experienței omului simplu, dar mai ales decidenților. Fiecare secundă care este în față ne obligă însă la cunoașterea celor anterioare, și mai ales la tragerea învățămintelor corespunzătoare, fără de care adoptarea de măsuri corecte și pozitive este imposibilă.

Historia magistra vitae, dar ea nu este singura știință care este necesară pentru cunoașterea temeinică a relațiilor dintre state. Geografia nu poate lipsi, științele juridice au un rol important în negocierea contractelor și tratatelor internaționale, iar economia vorbește de peste un sfert de veac mai puternic decât toate științele laolaltă. De fapt, lista științelor care pot explica părți din relațiile dintre state este una vastă, ceea ce permite ca numărul de specialiști să crească, deoarece unghiurile diferite de vedere contribuie în final, întocmai fațetelor unui diamant, la realizarea unei analize temeinice a relației dintre state.

Ultimii 27 de ani au reprezentat pentru România o scădere a eforturilor sale de înțelegere a  realităților lumii contemporane. De la începutul anilor 1990, s-au conturat doar direcții de cercetare privind spațiul vestic, în raport de cele două mari construcții politice, NATO și Uniunea Europeană.

Parcă o ceață groasă a acționat din acele momente asupra decidenților politici, care au uitat dintr-o dată nu doar realizările României în diferite dosare internaționale de importanță,  cum ar fi cel israelo – palestinian, cel al relației SUA – China, cel al relațiilor dintre URSS și China etc., și dintr-o dată aproape toate eforturile politicii internaționale românești s-au direcționat spre vest. Astfel, decidenții politici au uitat că România are interese de natură economică și politică în multe spații, mai ales acolo unde industria românească a dat dovadă de pricepere și a exportat bunuri de calitate, ori a construit obiective industriale la cererea diferitelor țări.

În consecință, România a pierdut piețe unde se depuseseră eforturi uriașe de către întreprinderile românești, iar relațiile politice au scăzut la un nivel nepermis pentru o țară care promovează în mod deschis și fară scopuri ascunse pacea între popoarele lumii. Cecitatea și – nu o dată – incompetența liderilor politici autohtoni au mers însă mai departe, iar în ultimii ani nici despre statele vecine nu se prea mai cunosc multe lucruri la București. Direcția vest a orientării geopolitice a României a făcut ca liderii politici să își amintească doar de câteva ori că există și state vecine, deși România nu trăiește izolată în mijlocul unui ocean, la cel puțin 1000 de kilometri ce cea mai apropiată țară.

Astfel, putem remarca cu durere: nu există institute de cercetare pe care ministerele de resort să le fi creat pentru studierea țărilor vecine, nu există institute de cercetare a marilor state sau a marilor regiuni geopolitice. România nu mai are multă expertiză pentru zone în care cu mai puțin de 30 de ani în urmă știa bine ce se întâmplă.

Scăderea calității învățământului superior românesc a agravat situația. Rectori și universități, deopotrivă, nu au știut să înființeze acele centre de cercetare universitară în sferele mai sus-amintite, care să fie bine finanțate, asigurate cu cercetători experimentanți și doctoranzi și mai ales cu cărți despre și din zonele respective. Cele câteva centre existente nu sunt expresia preocupării determinate asupra studierii marilor zone geopolitice și a statelor unde România are interes, ci manifestarea interesului unui / unor profesori asupra unei zone, care de multe ori îi / le asigură aceluia / acelora un anumit control asupra unor resurse financiare ale universității în care au fost înființate. Dispariția prin pensionare a profesorilor a însemnat și încetarea activităților acelor centre.

Rezultul general al acestor carențe? Astăzi în România cărțile scrise despre vecinii noștri sunt traduceri ale autorilor străini, care au – logic – o altă viziune asupra statelor, precum și alte interese în abordarea relațiilor dintre state. Despre studierea marilor zone geopolitice situația este și mai gravă, doar în ultimii 3-4 ani încercări reduse sub aspectul tirajului au început să apară pe piața cărților autohtone.

Aproape toate cărțile care apar în România despre Rusia și spațiul estic sunt în general traduceri din autori străini. România neglijează spațiul estic de peste 25 de ani, „dobândind” astfel rezultate slabe pe plan științific, economic și politic. România exportă puțin pe o piață pe care a demonstrat că poate performa  – mobilă, produse agricole, mașini și echipamente etc. –  și, cel mai grav, cunoaște din ce în ce mai puțin realitățile acelei zone.

Despre Rusia, în România se cunosc din ce în ce mai puține. Articolele și cărțile care se scriu folosesc de obicei aceleași nume și sintagme, repetate și aranjate de zeci de ori: Vladimir Putin, Gazprom, urși, conducte, KGB, „cea mai mare țară de pe glob”. Dacă vorbim despre geopolitică, se va pomeni doar un singur nume, al profesorului Alexandr Dughin. Despre universitățile și cercetătorii ruși, doar câțiva vor pronunța numele Universității Lomonosov, a MGIMO, și cel mult al Universității Prietenia între Popoare. Faptul că în Moscova sunt sute de universități și centre de cercetare, cu specialiști emeriți, care influențează procesul decizional din Federația Rusă este uitat sau chiar neînțeles, cu consecințe negative asupra gradului de cunoaștere a țării din est printre români.

Dacă dorim să întrebăm pe români ce universități din China cunosc, ce știu despre cercetătorii din Iran sau ce interese economice sunt între Rusia și Uzbekistan, răspunsurile vor putea fi înscrise pe o jumătate de pagină. Deși mulți tineri români de valoare performează în universități din străinătate în sfera relațiilor internaționale, țara noastră nu mai desfășoară activități de cercetare coerente asupra acestui spațiu.

De aceea, la inițiativa subsemnatului s-a constituit acum puține zile Asociația Geopolitica Estului (AGE) care va încerca să acopere o parte a acestui gol al analizelor geopolitice, fără însă a se substitui instituțiilor de stat și universităților. Căutând să dezvoltăm calitativ și cantitativ cunoașterea spațiului de la est de România, înființarea unei astfel de asociații și a acestui site s-a constituit ca o manifestare logică a demersului academic de cercetare întreprins.

Rusia constituie un sector foarte important al acestui site. De aceea, vom căuta să abordăm cât mai pragmatic statul vecin, încercând astfel să realizăm analize care să fie utile tuturor cititorilor români, indiferent de nivelul lor de pregătire și de poziția pe care o ocupă în diferite instituții publice sau de drept privat. De altfel, pentru realizarea unui astfel de deziderat lista celor care doresc să contribuie cu articole este deschisă oricărei persoane care are de spus ceva, cu eleganță și mai ales cu argumente.

România și Rusia trebuie să aibă o relație mai pragmatică decât au avut până acum, bazată pe mai mult respect, mai multă încredere și mai ales mai multe reușite în colaborare. Nici una dintre țări nu a fost imună în fața erorilor, dar în momente importante au știut să colaboreze eficace. Vorbele frumoase nu sunt destul pentru a crește dimensiunea și calitatea relațiilor bilaterale, faptele trebuie să urmeze, cu beneficii pentru ambele părți.

La data scrierii acestui articol, 1 octombrie 2016, Rusia are suprafața de aproximativ 72 de ori mai mare decât a României, populația de aproximativ 7 ori mai mare, PIB / GDP de aproximativ 9 ori mai mare, iar PIB / GDP / capita este mai mare în favoarea Rusiei, cu o diferență de mai puțin de 5000 de dolari. Din punct de vedere militar, politic și al influenței în lume, Rusia surclasează de zeci de ori statul român, pentru că ea este una dintre marile puteri ale timpului, iar România doar o țară care are ambiții mai reduse, inclusiv decât cele care ar fi adecvate statusului său.

Se pune deci întrebarea cum ar trebui să fie acele relații pragmatice dintre România și Rusia? Răspunsul trebuie să se bazeze pe doi factori: aprecierea corectă a pozițiilor și forței celor două state, pe de-o parte, precum și pe demnitatea și onoarea care trebuie să caracterizeze relațiile între oameni și state.

Concret, marea putere este capabilă să influențeze România, micul București nu va putea niciodată să se opună singur puterii Moscovei. O ușă închisă de români pe plan economic, politic etc. poate fi deschisă de către Rusia, pentru că forța sa este mai mare; dar o ușă închisă de către Moscova pe aceleași planuri economice, politice etc. nu va putea fi deschisă niciodată de o Românie mai slabă. Disproporția de forță subliniază un adevăr: „vioara întâi” în relațiile româno-ruse este Moscova, pentru că întotdeauna într-o relație cel mai puternic trasează condițiile și limitele acesteia.

România își exercită puterea în raport de ceea ce are ea, iar ceea ce are ea nu va depăși niciodată puterea Rusiei. Este adevărat că limitarea puterii Bucureștiului înseamnă că în anumite situații nu toate interesele sale pot fi promovate complet, alte mari puteri putând bloca inițiativele de pace și colaborare pe care românii le-ar dori implementate. Cu toate acestea, relațiile bilaterale presupun doi parteneri, iar voința celui mai puternic se impune întotdeauna, mai devreme sau mai târziu.

Pragmatismul relației bilaterale România – Rusia nu trebuie să aibă în vedere doar datele seci, de natură economică, geografică, militară etc. Onoarea și demnitatea între state are un rol fundamental, deoarece nimănui nu-i place să i se comande ce să facă, cum să facă, și – mai ales – să se decidă în locul lui sau peste capul lui. Demnitatea înseamnă și condiții corecte de încheiere și executare a contractelor și acordurilor internaționale, dar mai ales înseamnă deschidere în vederea colaborării sincere pe cât mai multe sfere.

Însă pentru a avea relații bune, trebuie ca mai întâi să cunoști partea cu care negociezi. Iar pentru a cunoaște cât mai bine pe cineva, trebuie să citești mai mult, din cât mai multe surse; trebuie să vizitezi țara în cauză, cu mintea cât mai deschisă, lipsită de prejudecăți.

Pot face acest lucru intelectualii români? Cu sigurață, răspunsul este afirmativ. Ei pot dobândi cunoștințe temeinice despre cât mai multe aspecte ale statului rus: de la istoria sa, la economia și societatea sa, iar lista este deschisă. Demonstrând că știu mai multe, vor putea astfel să înțeleagă mai bine realitățile relației bilaterale, și vor observa mai rapid unde se pot crea punți de dezvoltare a relației pragmatice dintre România și Rusia.

Sunt multe puncte unde cele două țări pot coopera și dezvolta interese proprii, dar pentru acest lucru trebuie că ambele părți să fie sincere în abordări, cunoscându-și limitele reciproce, forța celuilalt, și mai interes ce anume le lezează interesele. Potențialul de dezvoltare este ca o ecuație în care toate cele menționate în acest articol trebuie înscrise, cunoscute și – în final – se va ajunge la obținerea unui rezultat pozitiv pentru ambele părți.

Dar nici o cărămidă din casa dezvoltării relațiilor bilaterale nu va putea fi pusă în lipsa celui mai puternic mortar, care este cunoașterea. Să citim, să citim, să citim – așa vom cunoaște mai bine realitățile, adevărurile și variantele de lucru. Iar toți cei care aveți compentențe în analizarea spațiului estic, scrieți, scrieți, scrieți, și acest site vă va publica.

2 Responses to Despre România și Rusia, cu pragmatism

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Russian Security Cannot be Anti-Russian

  • 0
  • 484 Views
  • 15 March 2022

To reflect on the period where the world now finds itself, we propose the term “cold hot war”, as this period has significant differences from the classical notion of the “Cold war”. Within the framework of the old Cold War, military confrontation between the two superpowers was always indirect. “Proxy” conflicts only emerged between their respective allies, when there was an intersection of interests in various regions of the world, but these never happened direc

citește mai mult

Russian Leadership Changes: How it was, is and how it might be

  • 0
  • 840 Views
  • 3 January 2022

Now that 2022 is finally here, it means Russia’s next presidential election is just two years away. The way has been paved for Vladimir Putin to run again if he chooses. The will he/won’t he? question is a favourite of pundits as is speculation of a potential or likely successor. Russia’s next leader will be immensely consequential, as will the time when he or she takes over.

It’s certainly possible that by the end of t

citește mai mult

Researchers from Six Countries Discussed the Challenges for International Psychological Security in the Context of the Use of Artificial Intelligence

  • 0
  • 23262 Views
  • 23 November 2020

On 12 November 2020, a panel discussion "Artificial Intelligence and International Psychological Security: Theoretical and Practical Implications" was held at St. Petersburg State University as part of the international conference "Strategic Communications in Business and Politics" (STRATCOM-2020).

The discussion was moderated by Konstantin Pantserev – DSc in Political Sciences, Professor of the St. Petersburg State University,

citește mai mult

Conferință despre Transnistria, 4 – 5 Martie 2022

  • 0
  • 657 Views
  • 8 March 2022

Împlinirea a 30 de ani de la unul dintre cele mai dificile momente ale istoriei estului Europei a constituit temeiul unei conferințe științifice de prestigiu organizate în colaborare de către instituții de învățâmânt și cercetare din Chișinău, Târgoviște și București.

Conferința cu titlul „Războiul de pe Nistru din 1992: 30 de ani după...” a fost organizată de către Asociația Națională a Tinerilor Istorici din Moldova (ANTIM),

citește mai mult

Forcing the Correct Choice: Deterring Right-Wing Radicals and Preventing Threats to Nuclear Facilities in Ukraine

  • 0
  • 524 Views
  • 7 March 2022

According to official statements by the Russian Federation, its army’s special military operation in Ukraine aims to both “demilitarize” and “denazify” the country. This operation is being carried out in a large state with a developed nuclear power industry, fairly powerful army (the largest in Europe outside of Russia and Turkey) and high firepower (22nd place in the world according to 2022 Military Strength Ranking (Global Firepower, 2022)). One of the primary o

citește mai mult

Azebaijan, cheia geostrategică a Asiei Centrale

  • 0
  • 20520 Views
  • 13 February 2018

După destrămarea URSS, Azerbaijanul a fost statul ex-sovietic care alături de    republicile Baltice a avut o dezvoltare constantă și durabilă. Desigur, aici pot fi adresate unele critici regimului de la Baku cu privire la democrație, care în opinia multor analiști este doar mimată la Baku. Însă faptul adevărat este că acest stat a reușit să își gestioneze eficient resursele de care dispune pentru a deveni o societate prosperă. I se atribuie Azerbaijanului etichet

citește mai mult

The Malicious Use of Artificial Intelligence Was Discussed at the XIII International IT-Forum

  • 0
  • 416 Views
  • 15 June 2022

On the 7-9th of June 2022, the 13th International IT-Forum was held in Khanty-Mansiysk. The Forum attracted more than 5,000 participants from around the world, especially those from BRICS and SCO states.

A range of international conferences we

citește mai mult

U.S.: On the Way to Right-Wing Coup and Civil War?

  • 0
  • 507 Views
  • 29 April 2022

Today, amid heightening negative trends in the world economy, social and property polarization, the deepest crisis in international relations and the insufficient effectiveness of socially-oriented programs of national development, the prerequisites for coup d’état and civil war in various countries arise. For example, Africa reached last year an annual record (4) in the number of successful military coups i

citește mai mult

Young researchers from four countries discussed the threats of malicious use of artificial intelligence for international information and psychological security

  • 0
  • 465 Views
  • 18 February 2022

The expansion of the artificial intelligence (AI) usage has been causing deep concerns in experts’ circles for a long time. However, it is getting out AI of human control that tends to be regarded and securitized as the main threat. Such a scenario, nonetheless, does not take into account the fact the capabilities of AI can be deliberately used for criminal purposes.

Researchers from different countries are vigorously studying

citește mai mult