Azerbaidjanul, petrolul și românii

  • SPAȚIUL EX-SOVIETIC
  • 0
  • 13538 Views
  • 7 October 2016

Întotdeauna, statele sunt nevoite să își apere poziția pe marea tablă a geopoliticii, uitându-se cu grijă la vecini, dar și la puterile regionale. Această regulă presupune nu doar poziția ofensivă, ci și valorificare atuurilor, astfel încât să devină piese care contează pe „câmpul de analiză”, iar nu elemente neglijabile, care sunt măturate dintr-o dată de cei ce au suficientă putere să mânuiască piesele.

Caucazul, ca regiune geopolitică, nu face nici ea excepție, deoarece acolo actorii sunt foarte vechi – ca vârstă, dar și foarte legați de puterile regionale. Trebuie să recunoaștem că o analiză completă a zonei ar presupune să mergem pe firul istoriei cel puțin 800 de ani, cu ramificații în multe direcții, ceea ce ar presupune, cu necesitate, publicarea unei adevărate monografii dedicate zonei.

Totuși, textul acesta va analiza mai pe scurt o parte a geopoliticii unei puteri din acea zonă, care are interese în România, și care trebuie cunoscută, deoarece astăzi cea mai mare greșeală în sfera geopoliticii și relațiilor internaționale este să cunoști greșit esențialul, prin aceasta neputând să ai o imagine clară, iar judecățile și acțiunile ulterioare fiind doar gafe care adâncesc carențele inițiale.

Azerbadjanul este cea mai mare țară a zonei Caucazului, interesată profund și în patru direcții: Iran, Rusia, Turkmenistan și Marea Neagră. Legată de Turcia prin limbă și o bună parte din cultura sa, ea trebuie să facă față unei poziționări geografice dificile, neavând acces la Marea Neagră, deci, fiind împiedicată în bună măsură în dezvoltarea propriei poziții, în lipsa accesului la mare.

Nu analizăm aici conflictul de lungă durată cu Armenia pentru teritoriile care au făcut să curgă atât de mult sânge, ci ne vom interesa de ceva ce atrage atenția oricui, în sec XXI – petrolul și gazul natural.

Din nou, nu vom plasa aici, într-un mod savant, cifre care sunt acesibile oricui, la o simplă documentare pe internet, deși am recomanda o carte: http://www.cambridge.org/gb/knowledge/isbn/item2707441/?site_locale=en_GB.

Azerbaidjanul, ca orice țară ce dorește să se dezvolte, se uită la vulnerabilități, la atuurile sale, precum și la direcția cea mai sigură de urmat.

În primul rând, primele apar din relația sa cu trei țări: Iranul, unde locuiește o numeroasă minoritate de azeri – peste 12 mil. persoane, rival istoric al Turciei și spațiului turcofon, și care nu poate oferi deci o posibilitate de dezvoltare a economiei azere, deoarece exportul spre alte țări prin Iran ar putea fi oricând blocat, iar situația politică a Teheranului nu este oricum de natură să încurajeze multe dezvoltări comerciale din partea altor state.

Al doilea stat este Rusia, care a avut un rol covârșitor în istoria recentă a Caucazului – ultimii 150 de ani – și care are la Baku o imagine complexă, atât pozitivă, cât și negativă.

Astfel, pe de-o parte Moscova are un anumit prestigiu – cu tot ceea ce aduce el – în rândul elitei azere, dar și a populației obișnuite, dar are și o imagine negativă, deoarece susținerea pe care Rusia o arată Armeniei nu este de natură să atragă prea mulți susținători în Nahicevan sau Karabah .

În plus însă, imaginea negativă pe care o are Rusia în Azerbadjan se datorează unei situații economice realizată în timpul Uniunii Sovietice: exportul de petrol și gaz natural pe care URSS îl realiza atunci, din stricte motive de cost – deoarece nimeni nu își imagina în anii 1970 că Uniunea se va destrăma – se baza în mare măsură pe producția azeră. Am avut ocazia să aud azeri care regretă profund apartenența lor la URSS, deoarece și-au făcut anumite estimări legate de sumele pe care le-au pierdut, puterea de la Baku neexportând acele cantități.

Relația – vulnerabilitate pe care azerii o au cu armenii este prea largă pentru dimensiunea acestui text. Ea este însă o ecuație cu multe cunoscute implicate, de la Rusia și Iran la Turcia, Franța și SUA. Consecința directă este creșterea masivă a bugetului azer al apărării, ceea ce poate oferi din nou surprize și izbucniri violente. În contextul noilor reașezări geopolitice din zona largă Kurdistan – Siria, un conflict azero-armean este în cel mai bun caz nedorit.

Atuul azer fiind legat de exportul de energie, marile probleme ale celor ce extrag petrolul este legat de locul de unde să se facă acest lucru, precum și locul unde se poate vinde cel mai bine.

În primul caz, se ajunge din nou la o mare dispută geopolitică, legată de împărțirea celui mai mare lac din lume, Marea Caspică. Aici, negocierile antrenează mai multe state, majoritatea desprinse din fosta URSS, precum și Iranul. Pe lîngă petrol, Caspica mai înseamnă ceva: caviar, iar exportul acestei materii prime aduce și el multe milioane anual.

Problematica marelui lac din stânga munților Caucaz este importantă, într-un al treilea rând, deoarece el poate facilita exportul de resurse energetice spre Europa din două state: Turkemenistan și Kazahstan. Chiar dacă Uniunea Euroasiatică este un proiect drag multora, petrolul și banii ce apar în urma sa sunt mai dragi mult mai multor persoane, și de aceea, exportul pe baza unor conducte din cele două țări către Europa nu este neglijat nici ca ipoteză, nici ca posibilă realizare. Or, cel mai scurt drum nu trece pe vechile conducte, consturite în vremea URSS, ci direct pe fundul acestui mare lac, spre Azerbaidjan, deoarece în acest mod se poate evita controlul strict pe care Rusia îl poate exercita cu conductele aflate pe teritoriul său.

De fapt, să nu ne amăgim, fiecare stat mai mic al zonei vrea să scape de influența statelor mai mari, iar în acest sens evitarea tranzitului de mărfuri devine nu doar acceptabil, ci chiar o necesitate a creșterii ratei de dezvoltare a statelor mai mic, aspect care este la fel de bine înțeles și la Moscova, și la Beijing, precum și la Baku, Astana și Așhabad. Practic, suspiciunea – trăsătură bine înrădăcinată în politica din fostul spațiu sovietic – naște strategii mult diferite de discursurile publice, care subliniază în special prietenia și cooperarea între statele zonei.

În final, vom analiza pe scurt opțiunile exporturilor energetice azere. Prin Iran este imposibil acum, iar în Rusia nu are rost, deoarece Moscova își asigură singură necesarul de resurse energetice. Direcția China este și ea ocupată de turkmeni și mai ales kazahi, iar distanța este oricum prea mare.

În acest sens, există doar două direcții, dar care trec, fără deosebire, pe teritoriul Georgiei, care câștigă destul de bine de pe urma taxelor de tranzit, oferind și anumite facilități minorității azere caare trăiește pe teritoriul său.

Prima direcție ar fi Ucraina, doar că este dificil de ajuns la ea, deoarece fie se alege vechea infrastructură de transport construită de URSS, fie se alege calea unei conducte din Georgia spre Odessa, care presupune costuri mari, și care nu este sigur că ar putea fi rambursate, pentru că Kievul nu este capabil să achite prea multe dintre obligațiile sale contractuale față de terțe țări, în lipsa unei reforme reale a economiei sale, doesebit de energofage.

A doua cale este reprezentată de țările membre NATO. Dintre ele se detașează două: Turcia și România.

Turcia este mai mult decât evident de ce este prima țara ca opțiune pentru orice putere instalată la Baku, iar avansul economiei turcești din ultimul deceniu nu ar fi fost posibil și fară petrolul azer, oricât de puternic ar fi dinamismul și planul de dezvoltare al Ankarei. Faptul că Armenia nu permite un contact direct între cele două țări este consecința sprijnului oferit de Moscova, iar cele două părți ale spațiului turc știu acest lucru foarte bine.

De aceea, Azerbaidjanul este nevoit să se uite spre o altă țară membră a NATO, care să nu fie foarte apropiată de Rusia, și care să aibă o anumită infrastructură de prelucrare și transport a produselor derivate din subsolul cel plin de materie primă energetică.

Grecia nu este o variantă posibilă, deoarece contravine intereselor Turciei, iar Cirpul cu atât mai puțin. Nu rămân – în acest mod – decât două state ce ar putea rolul de direcție secundară de export al petrolului și gazelor naturale azere: Bulgaria și România.

Totuși, prima este prea mică, iar cea mai mare rafinărie a țării, din Burgas, este controlată de o firmă rusă. De asemenea, relațiile dintre Ankara și Sofia nu sunt cele mai bune, din motive de istorie veche și recentă, iar relațiile dintre Moscova și Sofia sunt mult mai pozitive decât s-ar dori la Baku, în continuarea unei totale prietenii și subordonări față de URSS a bulgarilor, care a creat mereu probleme puterii instalate la Ankara.

De aceea, singura opțiune rămasă, în care condițiile de acțiune sunt mai bune decât ce oferă Bulgaria, este România. Nu are rost să prezentăm aici avantajele pe care țara noastră le are în această zonă a economiei, este suficient să învederăm că acestea au fost identificate cu precizie de specialiștii azeri.

Acest aspect a dus la un prim mare pas de ridicare a nivelului relațiilor româno-azere, instrarea pe piața noastră a companiei SOCAR.

Este adevărat, mai întîi a fost proiectul AGRI, dar el este în curs de realizare – e drept, nu cu ușurință, și nu într-un singur an. Proiectul a suscitat opoziția unora, dar și satisfacția altora: ceea ce este important de reținut este faptul că Azerbaidjanul știe foarte bine că în lipsa cooperării cu statele membre NATO, șansele sale de dezvoltare economică se reduc.

Ambele direcții de dezvoltare a unui parteneriat româno-azer sunt valabile din toate punctele de analiză geopolitică, iar viitorul nu este decât în această linie ascendentă. Este adevărat că apar din când în când articole în presa noastră în care regimul politic de la Baku este atacat, dar aceasta nu împiedică ca rațiunea geopolitică să triumfe.

De fapt, ambele țări trebuie să coopereze și o vor face și mai mult în viitor. Credem, de asemenea, că dezvoltarea acestor realții trebuie să fie mai bine fructificată și de universitățile românești, care ar trebui să sprijine sau să înființeze catedre de limba turcă, precum și să invite specialiști ai geopoliticii, care să ofere o perspectivă reală a zonei Caucazului, precum și a intereselor românești în zonă.

Pe fond, ambele țări au multe în comun, iar petrolul este un foarte bun liant al relațiilor pozitive și de încredere între state. Iar toate acestea vor fi posibile deoarece ambele state știu că nu au decât de câștigat din dezvoltarea relațiilor reciproce, ceea ce ne dorim să se îmtâmple și acum, și în fiecare zi ce urmează.

Articolul a fost publicat pe web-site-ul ziarului Adevarul, in data de 20 mai 2013   http://adevarul.ro/international/asia/azerbaidjanul-petrolul-romanii-1_519a1805053c7dd83fb44386/index.html .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Russian Security Cannot be Anti-Russian

  • 0
  • 1752 Views
  • 15 March 2022

To reflect on the period where the world now finds itself, we propose the term “cold hot war”, as this period has significant differences from the classical notion of the “Cold war”. Within the framework of the old Cold War, military confrontation between the two superpowers was always indirect. “Proxy” conflicts only emerged between their respective allies, when there was an intersection of interests in various regions of the world, but these never happened direc

citește mai mult

Russian Leadership Changes: How it was, is and how it might be

  • 0
  • 1947 Views
  • 3 January 2022

Now that 2022 is finally here, it means Russia’s next presidential election is just two years away. The way has been paved for Vladimir Putin to run again if he chooses. The will he/won’t he? question is a favourite of pundits as is speculation of a potential or likely successor. Russia’s next leader will be immensely consequential, as will the time when he or she takes over.

It’s certainly possible that by the end of t

citește mai mult

Researchers from Six Countries Discussed the Challenges for International Psychological Security in the Context of the Use of Artificial Intelligence

  • 0
  • 23965 Views
  • 23 November 2020

On 12 November 2020, a panel discussion "Artificial Intelligence and International Psychological Security: Theoretical and Practical Implications" was held at St. Petersburg State University as part of the international conference "Strategic Communications in Business and Politics" (STRATCOM-2020).

The discussion was moderated by Konstantin Pantserev – DSc in Political Sciences, Professor of the St. Petersburg State University,

citește mai mult

Conferință despre Transnistria, 4 – 5 Martie 2022

  • 0
  • 1798 Views
  • 8 March 2022

Împlinirea a 30 de ani de la unul dintre cele mai dificile momente ale istoriei estului Europei a constituit temeiul unei conferințe științifice de prestigiu organizate în colaborare de către instituții de învățâmânt și cercetare din Chișinău, Târgoviște și București.

Conferința cu titlul „Războiul de pe Nistru din 1992: 30 de ani după...” a fost organizată de către Asociația Națională a Tinerilor Istorici din Moldova (ANTIM),

citește mai mult

Forcing the Correct Choice: Deterring Right-Wing Radicals and Preventing Threats to Nuclear Facilities in Ukraine

  • 0
  • 1538 Views
  • 7 March 2022

According to official statements by the Russian Federation, its army’s special military operation in Ukraine aims to both “demilitarize” and “denazify” the country. This operation is being carried out in a large state with a developed nuclear power industry, fairly powerful army (the largest in Europe outside of Russia and Turkey) and high firepower (22nd place in the world according to 2022 Military Strength Ranking (Global Firepower, 2022)). One of the primary o

citește mai mult

Azebaijan, cheia geostrategică a Asiei Centrale

  • 0
  • 21569 Views
  • 13 February 2018

După destrămarea URSS, Azerbaijanul a fost statul ex-sovietic care alături de    republicile Baltice a avut o dezvoltare constantă și durabilă. Desigur, aici pot fi adresate unele critici regimului de la Baku cu privire la democrație, care în opinia multor analiști este doar mimată la Baku. Însă faptul adevărat este că acest stat a reușit să își gestioneze eficient resursele de care dispune pentru a deveni o societate prosperă. I se atribuie Azerbaijanului etichet

citește mai mult

Malicious Use of Artificial Intelligence and Challenges for BRICS Psychological Security on International Forum “Russia and Ibero-America in a Turbulent World: History and Prospects”

  • 0
  • 545 Views
  • 17 October 2023

On October 5, within the framework of the VI International Forum “Russia and Ibero-America in a Turbulent World: History and Modernity” at St. Petersburg State University, two sessions of the panel “Malicious Use of Artificial Intelligence and Challenges for BRICS Psychological Security” were held under the chairmanship of Professor Evgeny N. Pashentsev.

citește mai mult

Presentation of “The Palgrave Handbook of Malicious Use of AI and Psychological Security” at international forum in St. Petersburg

  • 0
  • 562 Views
  • 17 October 2023

On October 4, 2023, as part of the international forum "Russia and Iberoamerica in a Turbulent World: History and Modernity", held at the School of International Relations of St. Petersburg State University, the presentation of the collective monograph "The Palgrave Handbook of Malicious Use of AI and Psychological Security" took place. The presentation was attended by the editor and co-author of the publication – DSc., professor Evgeny Pashentsev, leading researc

citește mai mult

Strategic Communication of Russia and China in BRICS under the Global Crisis: Challenges and Prospects

  • 0
  • 753 Views
  • 12 July 2023

Prof. Evgeny Pashentsev, a leading researcher at the Diplomatic Academy of the Ministry of Foreign Affairs of Russia presented June 29 2023 a paper at the international symposium on “Global Security Governance: Current Challenges and China’s Solutions” in Beijing.

Below we publish a summary of his paper there.

citește mai mult