Transformările revoluționare aduse tehnologiilor moderne și impactul lor asupra proceselor sociale și politice[1]

  • ORIENTUL EXTINS
  • 0
  • 202 Views
  • 16 June 2018

 În analiza profundelor schimbări sociale din lumea modernă, majoritatea studiilor se concentrează pe factorii geopolitici, economici, militari, culturali, fără a realiza pe deplin dimensiunea în creștere a impactului tot mai mare al schimbărilor calitative aduse de diferitele tehnologii asupra dinamicii și naturii proceselor sociale. Printre aceste schimbări calitative ar trebui să se acorde o atenție deosebită consecințelor introducerii inteligenței artificiale, robotizării în masă, cyborgizării, celor mai recente realizări din domeniul geneticii etc. Evoluțiile de mai sus au deja un impact tot mai mare asupra societății moderne.

 

Robotizarea și Inteligența Artificială

Potrivit mai multor rapoarte recente, cum ar fi cele ale ONU, Forumul Economic Mondial, Bank of America, Merill Lynch, Institutul Global McKinsey, Universitatea Oxford etc.[2], 30% dintre locurile de muncă – sau chiar mai mult – vor dispărea în următoarele două-trei decenii, ca rezultat al proceselor de robotizare a producției, a finanțelor, a serviciilor și a managementului; acest fenomen va cuprinde și pozițiile de vârf ale ierhahiei companiilor. În anul 2016 Banca Mondială a publicat un raport în care afirmă că în deceniile următoare mai mult de 65% din locurile de muncă din țările în curs de dezvoltare ar fi amenințate de dezvoltarea accelerată a tehnologiei[3].

Acest lucru este foarte îngrijorător. Frica noastră modernă că roboții vor fura toate slujbele se potrivește cu un scenariu clasic. Cu aproape 500 de ani în urmă, regina Elisabeta I  Marii Britanii se referea la acest aspect când a refuzat unui inventator englez pe nume William Lee un brevet pentru o invenție automată de tricotat. „Mila noastră regală se îndreaptă asupra femeilor sărace și pentru tinerele fete fară vreo protecție (socială și legală, n. tr.), care își obțin pîinea zi de zi  prin tricotat, pentru a accepta o invenție care, privându-le de locuri de muncă, le va duce la înfometare”, a spus ea. Lipsa brevetării nu a împiedicat, în cele din urmă, diferite întreprinderi să adopte mașina. Două sute de ani mai târziu, invenția lui Lee, care era considerată încă drept un ucigaș de locuri de muncă, se număra printre mașinile distruse de protestatari în timpul mișcării Luddite din Marea Britanie[4]. După peste alte două sute de ani, calculatoarele au înlocuit mașinile de tricotat ca amenințare recentă la adresa locurilor de muncă, iar frica față de impactul tehnologiei asupra ocupării forței de muncă este aceeași.

Automatizarea unui loc de muncă poate duce la creșterea numărului acestora. Deși regina Elizabeta I se temea pentru locurile de muncă ale tinerelor atunci când nu a acceptat brevetul lui Lee, tehnologia țesutului a ajuns să creeze mai multe locuri de muncă tocmai pentru țesători. Relativ la anul 1830, numărul tâmplarilor a crescut de patru ori până la sfârșitul secolului al XIX[5]. Deci, unele locuri de muncă au dispărut și au apărut noi locuri de muncă, adică s-a înregistrat un progres. Dar, pentru prima oară în istorie, suntem pe calea dispariției complete (dar departe de a fi instantanee) a activităților necreative. Cu toate acestea, sistemul de educație în masă este departe de a fi gata să ofere formarea adecvată științific și numeric specialiștilor în dezvoltarea tehnologiilor inovatoare. Multe întrebări apar în acest sens. Ar fi posibil să oferim o astfel de formare? Sunt toți toți înzestrați cu aptitudini pentru o astfel de activitate? Chiar și marea majoritate a activităților “gulerelor albe” nu sunt în nici un caz legate de inovare.

Banca Angliei a avertizat că până la 15 milioane de locuri de muncă în Marea Britanie (aproape jumătate din toate locurile de muncă din M. B.) riscă să se piardă în era roboților, în care mașinile din ce în ce mai sofisticate fac munca care a fost înainte realizată de oameni. Andy Haldane – economistul șef al băncii – a adăugat că dacă aceste viziuni s-ar realiza, oricât de futurist ar părea acest lucru, modelele pieței forței de muncă din ultimele trei secole s-ar schimba la o viteză imposibil de oprit: „În cazul în care opțiunea de dezvoltare a aptitudinilor profesionale nu mai este disponibilă, acest lucru crește riscul de neocupare sau de subocupare pe scară largă în economie. Salarizarea pentru cei care ocupă poziții calificate ar putea exploda, lărgind în continuare diferențele salariale între cei cu aptitudini și cei cu competențe reduse”[6].

 

În 2017, Rezoluțiile Parlamentului European privind Robotica[7] au oferit societății informații cu privire la avantajele și riscurile roboticii:

  1. … este important să ținem cont de faptul că dezvoltarea roboticii poate conduce la o concentrare ridicată a bogăției și influenței în mâinile unei grup mic de persoane;
  2. … dezvoltarea roboticii și a inteligenței artificiale vor influența cu siguranță peisajul loculurilor de muncă, ceea ce ar putea crea noi probleme privind răspunderea în companii …
  3. … există posibilitatea ca, pe termen lung, intelingența artificială să depășească capacitatea intelectuală a omului[8];
  4. invită Comisia ca, atunci când efectuează o evaluare a impactului viitorului său instrument legislativ, să analizeze și să ia în considerare implicațiile tuturor soluțiilor juridice posibile, cum ar fi: …
  5. f) crearea pe termen lung a unui statut juridic specific pentru roboți, astfel încât cel puțin cele mai sofisticați roboți autonomi să poată fi stabiliți ca având statut de persoane juridice electronice responsabile pentru repararea oricăror daune pe care le pot provoca; eventual aplicând personalitatea juridică electronică cazurilor unde roboții pot lua decizii autonome sau interacționează în mod independent cu terțe părți[9]

 

În februarie 2017, Parlamentul UE a cerut adoptarea unei legislații europene comune care să reglementeze creșterea producției și utilizări de roboți, dar au respins impunerea unei taxe asupra proprietarilor de roboți. Vânzările totale de roboți industriali s-au ridicat la 46 de miliarde de dolari, majorându-se cu 15% pe an. Rusia, din păcate, nu este implicată prea mult în acest proces, introducând anual doar câteva sute de roboți industriali. Potrivit lui E. Popravko – CEO al Pride-Automatics, un integrator al soluțiilor automatizate – astfel de statistici nu pot decât să prezică: „În Rusia vor fi doar două tipuri de companii: cele care au introdus sisteme automate și cele care nu mai există”[10]. Productivitatea scăzută la fabricile „pre-robotice” va continua să reducă competitivitatea deja slabă a majorității întreprinderilor industriale rusești.

China a preluat cu fermitate primul loc mondial în domeniul roboticii, deși pînă acum patru ani țara nu a avut propria sa producție de roboți industriali. Ea (producția) a apărut în 2013 și până la sfârșitul anului 2014, China a devenit lider mondial în vânzările de roboți – 57 mii de unități au fost cumpărate de clienți chinezi. În 2015 vânzările de roboți industriali au crescut în China la 68 de mii de unități, în timp ce în Japonia, țară aflată pe locul doi, aceste cifre au reprezentat 29,3 și 35 de mii de unități. În același timp, aproximativ 30% din vânzările din China sunt roboți de producție proprie. În Rusia, doar 550 de roboți au fost vânduți în 2015 și doar 316 de unități în 2016[11]. În 2015, în Coreea de Sud la 10.000 de muncitori erau 531 de roboți, în timp ce în Rusia exista doar 1. În 1984, Uniunea Sovietică ocupa locul 2 în lume (după Japonia) în producția și dezvoltarea de roboți industriali. Fiecare al 4-lea robot industrial din URSS a fost produs în Moscova, de la roboți industriali, roboți colaborativi, roboți de control al mișcării, roboți de serviciu, roboți de acasă mici. O direcție specială în robotică este robotica militară. În multe privințe, Rusia a făcut progrese serioase și ocupă chiar și poziții de lider în unele zone de nișă (la unele estimări Rusia este cu cinci ani înaintea puterilor militare de vîrf în crearea de roboți tactici de luptă – greutate de la 5 la 30 de tone[12]), dar în multe alte domenii ale roboticii, decalajul și declinul sunt evidente.

Pe de altă parte, unele previziuni dau o imagine foarte pesimistă legată de creșterea șomajului din cauza robotizării. Potrivit cercetărilor privind Rusia, realizate de Superjob.ru, începând din 2018, reducerea ofertelor pentru angajații cu nivel scăzut de calificare scădea în fiecare an cu 5%. Rata reală a șomajului va crește cu aceeași cifră. Astfel, având în vedere tendințele actuale, nivelul general al șomajului în Rusia până în 2022 poate crește de mai multe ori, până la 20% – 25%. În același timp, cererea de specialiști cu înaltă calificare va crește. Va fi imposibil să păstrăm ocuparea forței de muncă a populației prin metodele existente de sprijinire a angajabilității de către stat[13].

În octombrie 2017, cei 28 de lideri ai statelor membre ale UE au convenit că „la începutul anului 2018″ ar trebui să existe o „abordare europeană comună a inteligenței artificiale”[14]. Această referință în concluziile summitului „a fost un semn că politicienii apreciază AI (inteligența artificială) drept avantaj competitiv”. Poate că una dintre cele mai clare expresii a fost un citat recent atribuit președintelui rus Vladimir Putin. El a declarat în septembrie 2017 că „inteligența artificială este viitorul nu numai pentru Rusia, ci pentru întreaga omenire. Ea vine cu oportunități colosale, dar și amenințări care sunt greu de anticipat. Oricine va deveni lider în această sferă, va deveni conducătorul lumii …”[15]. Cu toate acestea, președintele Putin a subliniat că nu dorește să vadă pe nimeni că „monopolizează” domeniul. „Dacă vom deveni lideri în acest domeniu, vom împărtăși acest know-how cu lumea întreagă, în același fel în care ne împărtășim tehnologiile nucleare de astăzi”, a spus el studenților din întreaga Rusia prin intermediul conexiunii prin satelit, vorbind din regiunea Iaroslavl[16]. Cu alte cuvinte, robotica și AI sunt domenii importante de colaborare între UE și Rusia, în interesul lumii întregi.

Rusia trebuie să privească îndeaproape experiența diferitelor țări, nu în ultimul rând a Europei, în crearea de inteligență artificială și în dezvoltarea producției robotice, precum și aspectul social al acestui proces. În caz contrar (a acționa fără înțelepciune), urmărirea progresului științific și tehnologic poate duce la dezintegrarea societății. Odată cu creșterea nivelului de trai și concomitent a șomajului, timpul liber disponibil, în creștere în Spania, Grecia și o serie de alte țări din Europa de Sud – unde rata șomajului este deja aproape de 50% dintre tineri – indică semne de avertizare a comportamentului asocial frecvent, apatie, dependență de droguri, alcoolism și criminalitate. Robotizarea va exacerba aceste tendințe doar dacă nu reușim să ne dezvoltăm abilitățile creative. Cercetătorii și profesorii chinezi lucrează deja cu succes în acest domeniu.

 

 

Realizări în genetică și cyborgizare

La BGI Shenzhen[17], oamenii de știință au colectat mostre de ADN de la cei mai inteligenti 2.000 de oameni din lume și analizează secvențial genomii în incercarea de a identifica genele care determina inteligența umana. În cazul în care au succes, screening-ul pentru embrioni va permite părinților să își aleagă genele mai strălucite și, eventual, să crească inteligența fiecărei generații cu cinci până la 15 puncte IQ. În câteva generații, concurența cu chinezii la nivel intelectual va fi imposibilă. Potrivit lui Geoffrey Miller[18], aceasta ar însemna o diferență uriașă în ceea ce privește productivitatea economică, competitivitatea țării, numărul de brevete pe care le obțin, modul în care se desfășoară afacerile lor și cât de inovatoare este economia lor, chiar dacă aceasta ar stimula doar IQ-ul copilului mediu cu cinci puncte IQ,

 

Statele Unite sunt (la fel ca și UE și Rusia – E.P.) „destul de mult în urmă. Avem aceleași capacități tehnice, aceleași capacități statistice pentru a analiza datele, dar colectează datele la o scară mult mai mare și par a fi capabili să transforme constatările științifice în politica guvernamentală și în testarea genetică a consumatorilor mult mai ușor decât suntem noi. Din punct de vedere tehnic și științific am putea face acest lucru, dar nu o facem.

Avem prejudecăți ideologice care spun: „Ei bine, acest lucru ar putea fi îngrijorător, nu ar trebui să ne amestecăm cu natura, nu ar trebui să ne amestecăm cu Dumnezeu”. Am participat la o dezbatere la New York acum câteva săptămân dacă ar trebui sau nu să excludem ingineria genetică la copii și audiența a fost destul de eterogenă ca opinii. În China, 95% dintr-o audiență ar spune: „Evident, trebuie să faceți copiii sănătoși din punct de vedere genetic, mai fericiți și mai strălucitori”! Există o mare diferență culturală[19].

 

În ultima vreme, unele țări europene (Marea Britanie, Suedia etc.) au început prelucrarea genomului – numită și editare genetică – pe embrionii umani, cu toate oportunitățile și riscurile care vin împreună cu astfel de experimente[20]. Diferitele puncte de vedere asupra subiectului au condus la dezbateri politice serioase[21]. Rusia are o poziție de lider mondial în domeniul bioinformaticii. În ceea ce privește genetica clasică, există o anumită rămînere în urmă, care se datorează faptului că cercetarea genetică modernă este destul de costisitoare, iar banii alocați în China sau în Statele Unite nu sunt proporționali cu bugetele fondurilor științifice rusești. Potrivit lui Vladimir Putin, știința modernă deschide oportunități enorme în domeniul schimbării naturii umane, dar astfel de studii pot avea consecințe imprevizibile: „Se poate imagina că o persoană poate crea o persoană cu caracteristici date. Poate fi un matematician strălucit, poate fi un muzician genial, dar poate fi și un soldat care poate lupta fără frică, fără compasiune și regret, fără durere … Înțelegi că omenirea poate intra – și este posibil să facă acest lucru în viitorul apropiat – într-o perioadă foarte dificilă, cu multe responsabilăți privind dezvoltarea și existența noastră. Și ceea ce tocmai am spus poate fi mai rău decât o bombă nucleară … [22]

Oamenii trebuie să devină cyborgi dacă trebuie să rămână relevanți într-un viitor dominat de inteligența artificială. Acesta a fost avertismentul fondatorului Tesla, Elon Musk. Musk a argumentat că, pe măsură ce inteligența artificială devine mai sofisticată, va duce la o șomaj în masă: „Vor fi mai tot mai puține locuri de muncă pe care un robot nu le poate face mai bine”, a spus el la Summitul guvernului mondial de la Dubai, 2017. Dacă oamenii vor să continue să adauge valoare economiei trebuie să-și sporească capabilitățile printr-o fuziune a inteligenței biologice și ainteligenței mașinilor ”. Dacă nu reușim să facem acest lucru, vom risca să devenim „pisici de casă” pentru AI[23]. Suntem încă departe de viziunea lui Elon Musk despre simbioza dintre om și mașină, ceea ce ar necesita o înțelegere mult mai avansată a rețelelor de funcționare ale creierului. Teoria este că, avînd o cunoaștere suficientă a activității neuronale din creier, va fi posibil să se creeze ființe „neuroprosthetice” care să ne permită să comunicăm telepatic idei complexe, ori li se vor oferi capacități suplimentare cognitive (extra-memorie) sau senzoriale (vedere de noapte). Musk spune că lucrează la o “dantelă neurală” asemănătoare ochiurilor de plasă, care se potrivește cu creierul, pentru a le oferi capabilități digitale. Potrivit lui Ray Kurzweil, oamenii vor deveni hibrizi în anii 2030. Aceasta înseamnă că creierele noastre vor putea să se conecteze direct la un cloud, unde vor exista mii de calculatoare, iar acele computere vor spori inteligența noastră. Creierul se va conecta prin nanoboți – roboți mici, realizate în perfectă relație cu ADN-ul[24].

Progresele majore realizate astăzi în robotizare, genetică și cyborgizare constituie o sferă foarte importantă de colaborare între diferite țări, însă există o lipsă evidentă de discuții consistente la nivele vîrf cu privire la aspectele „ingineriei umane”, deoarece ambele părți sunt preocupate de aspecte geopolitice și economice la fel de importante, reducând aproape de minimum consultările și luarea de decizii generale în noi domenii ale științei, la fel de importante pentru planificarea strategică și comunicarea strategică.

În acest articol, am menționat doar pe scurt problemele generale ale de robotizării, cyborgizării și realizărilor revoluționare în genetică, dar există și multe alte domenii importante de progres științific și tehnologic care, sub ochii noștri, ne schimbă viața și proiecțiile sociale. Economiștii renumiți și previziunile sociologilor deseori nu țin pasul cu progresul științific și tehnologic. Avem nevoie atât de o pregătire corectă de specialiști interdisciplinari, cât și de echipe permanente de profesioniști din diferite domenii științifice care ar putea, la nivel sistemic, să analizeze sute și mii de variabile. Dar astăzi, chiar echipe multidisciplinare nu pot avea rezultate bune fără instrumentele specifice Big Data, supercomputere și multe alte mecanisme necesare realizării unei comunicări strategice eficace. În acest sens, cooperarea dintre specialiștii ruși și europeni este reciproc avantajoasă și, fără îndoială, trebuie să se dezvolte. Trebuie remarcat faptul că lipsa unei viziuni strategice tangibile este afectează atât starea emoțional-morală, cât și situația politică din societate, în special în țările cu nivel de trai ridicat. De altfel, aceste realități sînt folosite în mod eficient de către grupurile teroriste și de cercurile din spatele lor, care oferind oamenilor o cale spre “Nirvana” sau spre slujirea lui Dumnezeu, servesc în realitate doar forțe reacționare.

 

De la „Acum” la Viitor: provocări și oportunități

 

Modelul actual al capitalismului global în țările dezvoltate s-a epuizat în mod evident. Rusia și UE au ajuns la nivelul modern al dezvoltării lor din diferite puncte de plecare. În Rusia, în perioada 1999-2006, a fost posibilă menținerea ratelor ridicate de creștere economică datorită utilizării fondurilor de capital create înainte de prăbușirea URSS. Cu toate acestea, începând cu anul 2007, aceste fonduri sunt epuizate. Doar în 2007, PIB-ul real al Rusiei a depășit PIB-ul Rusiei Sovietice Federative Socialiste (RSFSR). Economia s-a confruntat cu limitele capacităților de producție, și fără investiții pe scară largă în infrastructură, dezvoltarea sa ulterioară este imposibilă[25]. Apoi, datorită scăderii prețurilor la energie și a sancțiunilor occidentale, PIB-ul Rusiei a revenit din nou la nivelul din 1990.

Situația este destul de diferită în UE. Din 1990, PIB-ul UE a crescut de aproape trei ori (de la 7 trilioane dolari la 20 trilioane de dolari în 2008), ceea ce provine parțial din asimilarea noilor piețe din Europa de Est, situație legată de „tranziția lor la economia de piață”. De exemplu, PIB-ul Rusiei a fost în valoare de 894 miliarde USD în 1989 și a atins un nivel record de 196 miliarde USD în 1999[26], în timp ce datoria către țările occidentale a crescut cu zeci de miliarde de dolari. Plecarea a milioane de specialiști cu înaltă calificare în Occident din țările care se confruntă cu criza, vânzarea resurselor naturale la prețuri extrem de mici de către elite locale corupte, cu sprijinul TNC și multe alte aspecte ale politicii fostelor state așa-zis „socialiste” –  inclusiv Rusia din anii 1990 – a jucat un rol în prosperitatea în creștere a Occidentului (deși, desigur, nu doar în aceste aspecte rezidă toată creșterea economică).

În 2011, un grup de reformă în materie de imigrație, Parteneriatul pentru o Nouă Economie Americană, a constatat că mai mult de 40% dintre companiile din Top Fortune 500 au fost înființate de imigranți sau copii de imigranți[27], iar rușii nu sunt pe ultimele poziții. În 2016, cercetătorii din cadrul Fundației Naționale pentru Politică Americană – un think tank nonpartisan – au studiat 87 de întreprinderi americane înființate în mod privat și au constatat că 51% sau 44 din 87 din societățile start-up ale țării au avut cel puțin un fondator imigrant. Acest lucru ilustrează importanța crescândă și contribuția imigranților la economia SUA. Un studiu realizat în 2006 cu National Venture Capital Association (NVCA) a identificat un fondator dintre imigranți în 25% din companiile cu capital de risc care au devenit tranzacționate public între 1990 și 2005, în timp ce un studiu NVCA din 2013 a constatat că imigranții au creat 33% dintre companiile care au devenit tranzacționate public între 2006 și 2012[28].

Cu toate acestea, incapacitatea de a trece la un nou nivel tehnologic și social de dezvoltare în ultimul deceniu – din această perspectivă, Rusia împărtășește în mare măsură o problemă comună cu UE și SUA – afectează ratele de creștere. PIB-ul din Uniunea Europeană a fost în valoare de 16 398 miliarde de dolari SUA în 2016, ajungând la un nivel record de 19 118 miliarde de dolari în 2008[29]. Prezentă în UE începînd cu anul 2017[30], redresarea modestă nu a condus încă la nivelul din 2007. Sprijinită de creșterea prețurilor petrolului și de stabilizarea macro-conomică, economia rusă a revenit la o creștere modestă în 2017. Cu toate acestea, dinamica creșterii a fost inegală. Momentul de creștere din Rusia a fost deosebit de puternic în al doilea trimestru al anului 2017. Cererea lentă a investițiilor pare să fie factorul cheie al încetinirii. Mai mult, principalele sectoare de creștere din 2017 sînt cele din perioada anterioară crizei: în principal sectoarele de extracție a resurselor minerale și sectoare netradiționale[31].

Ritmurile de dezvoltare – atât al Rusiei, cât și al UE – nu-și ating maximurile, iar o accelerare stabilă a dezvoltării în cadrul modelului de dezvoltare socio-economică existent este foarte puțin probabilă. Există o polarizare crescândă privind standardele vieții între țările europene. Dacă în anul 1913 cea mai bogată țară din Europa a obținut un PIB pe cap de locuitor de 3,94 de ori mai mare comparativ cu cea mai săracă țară, în 2013 raportul era de 13,82 la unu[32].

De asemenea, diferențierea proprietății crește. În medie, cele mai bogate 10% familii dețin jumătate din averea totală în țările OCDE; celelalte cele mai bogate 50% dețin aproape întreaga jumătate, în timp ce 40% din cei mai puțin bogați dețin puțin peste 3%. Averile sînt cele mai concentrate în Austria, Olanda și Germania[33]. Inegalitatea veniturilor inspiră dezbateri aprinse în întreaga lume, dar există o adevărată lipsă de soluții eficiente. Pe măsură ce miliardarii licitează prețul unei picturi de la da Vinci la 450,3 milioane dolari, în Statele Unite cele mai bogate 1% dintre familii au văzut cota lor de creștere a venitului național de la 11% în anul 1980, la 20% în 2014. Această tendință, combinată cu o creștere lentă a productivității, a dus la un nivel de trai stagnant pentru majoritatea americanilor. În aceeași perioadă, Rusia înregistrează un record mondial al concentrării averilor: de la 3% la 20%; apoi în Suedia de la 4% la 9%, în Marea Britanie de la 6% la 14%, iar majoritatea țărilor din UE au trecut pe un drum similar[34].

Lupta globală pentru piețele libere se accentuează. În cursul acestei bătălii, anumite teritorii disputate se transformă în zone de confruntare economică și militară (din alte puncte de vedere, aceste teritorii sunt state suverane împreună cu poporul lor): Afganistan, Irak, Libia, Ucraina, Siria și altele. Lupta pentru piețele de desfacere este discutată în mod deschis de mulți lideri de stat. Să ne reamintim cum Ucraina a devenit un „câmp de luptă” între UE și Rusia atunci când UE a cerut categoric guvernului lui Ianukovici să aleagă între U.E. și U.E-A.

Aceste contradicții globale ale capitalismului modern (fără a fi singure) nu sunt un produs de conspirație sau de „rea-voință” a anumitor lideri. Elita nu dorește moartea sa inevitabilă prin focul nuclear, oricât de mare este antagonismul economic și social – care are un impact inevitabil asupra afacerilor internaționale, agravând în continuare situația. În același timp, criticile privind „neoliberalismul” (în favoarea „capitalismului național”), sub patronajul apărării intereselor naționale și identității naționale reflectă conflictele obiective dintre națiuni și o oligarhie globală. Totuși, regăsim multiple contradicții și inconsecvențe. Uneori această critică pur și simplu servește drept o deghizare pentru lupta clanurilor transnaționale, susținută de anumite elite de stat.

Grupurile extremiste de dreapta înlocuiesc dorința legitimă a poporului pentru justiție socială prin agitație pentru o națiune suverană care, în realitate, se dovedește a fi doar „un drept exclusiv” al elitei naționale de a fura de la populație. Confruntarea globală se dezvoltă într-un moment în care sistemul social însuși – pe care piramida oligarhică a lumii se odihnește împreună cu clanurile sale rivale – suferă de o criză profundă. Defalcarea sistemului global nu poate rezolva conflictele capitalismului; va duce doar la război. Aceasta este comunicarea strategică cea mai convingătoare care demonstrează eșecul actualului sistem în realizarea progresului social.

Confruntarea din ce în ce mai mare din sfera politicii internaționale reflectă creșterea concurenței pentru piețele de desfacere. Această situație este oarecum similară cu cea din ajunul celor două conflagrații mondiale. În cele din urmă, încercările nereușite de a construi socialismul sub conducerea proletariatului au arătat că acesta nu are perspective. Modelul liberal al capitalismului se prăbușește. În astfel de circumstanțe, viziunea autoritară a partidelor de extremă dreapta este în creștere, conducând chiar la încercări de a reînvia nazismul[35] ca un fel de ultima ratio a anumitor elite. Cu toate acestea, chiar și cele mai sângeroase dictatori nu au putut opri progresul istoriei, ele fiind doar un obstacol în calea viitoarelor transformări.

Omenirea este un sistem dinamic afectat atât de schimbările evolutive, cât și de cele revoluționare în direcția progresului, precum și de regresia treptată sau rapidă – de exemplu, printr-o contrarevoluție. Revoltele sclavilor din Roma antică sau cele țărănești din Evul Mediu au rupt temporar frîiele puterii deținute de către puternicii momentului, dar nu au condus direct la înlocuirea lor, datorită imaturității obiective a precondițiilor. Prin urmare, considerăm că este necesar să se diferențieze echilibrul dinamic al societății în sensul îngust al cuvântului – în cadrul menținerii parametrilor calitativi ai sistemului – și a echilibrului dinamic în sens larg al cuvântului, cu trecerea de la un echilibru la altul prin revoluția socială (venind de jos sau de sus, ori prin unele opțiuni mixte, nu este atât de important în acest caz).

Într-un astfel de caz, este important să se înțeleagă posibilitățile și mecanismele de influențare a practicilor învechite, precum și să se creeze metode de îndepărtare a acestora cât mai puțin dureroase pentru societate, stunci când „învechirea” începe să amenințe viabilitatea acțiunii sociale. Este deosebit de important să urmăm o astfel de abordare acum. Simpla prezență a armelor de distrugere în masă va da un răspuns la acest lucru, riscurile fiind prea mari pentru a obține o regresie radioactivă absolută în loc de progres. În plus, trebuie să luăm în considerare prezența a sute de centrale nucleare din întreaga lume, laboratoare biologice și multe altele.

Este posibil să se formuleze o cerință obligatorie pentru natura dezvoltării planetare. În tranziția de la o stare calitativă a societății la o alta – mult mai mare și mai profundă decât oricând înainte – pragurile pentru întreruperea echilibrului dinamic al sistemului social trebuie să fie mai mici decât în ​​fostele tranziții revoluționare, pentru a evita distrugerea umană civilizaţie. De exemplu, distrugerea totală unică a 10 fabrici de acum 100 – 200 de ani în timpul războiului civil oriunde în Europa Centrală nu a avut, în principiu, consecințe periculoase, la fel cum ar avea distrugerea unei centrale nucleare de azi. Desigur, această cerință este deosebit de importantă pentru respectarea de către puterile nucleare a conflictelor interne și a zonelor sensibile internaționale.

Noul ar trebui să creeze o preponderență asupra vechiului, ca aceasta din urmă să plece fără a recurge la forme extreme de confruntare militară. Cu toate acestea, determinarea noilor nevoi și pregătirea pentru „scenariile cele mai grave” este necesară, în caz contrar vechile practici vor conduce spre o confruntare periculoasă, fără ca noul să fie capabil să le înlocuiască rapid (în virtutea unei rezistențe inerțiale a sistemelor). Aici, nu numai premisele tehnologice, economice, socio-politice sunt importante, dar și cele informaționale și psihologice, sincronizate cu succes în cadrul comunicării strategice. Stabilizarea unui echilibru dinamic din punct de vedere calitativ al societății este, de asemenea, imposibilă fără comunicarea strategică.

Teoria marxistă a revoluției – cu numeroasele sale echipe internaționale de teoreticieni și practicieni; tectologia[36], teoria sistemelor[37], teoria acțiunii[38], teoria echilibrului punctual (PET)[39] etc. contribuie astăzi la cercetarea sistemelor dinamice sociale. În același timp, nu se acordă o atenție suficientă analizei complexe a problemelor echilibrului dinamic instabil al societății moderne, în special în contextul unor efecte negative vizate în domeniul războiului psihologic strategic. La urma urmei, aceasta vizează dezorientarea pe termen lung a inamicului real sau potențial asupra celor mai importante aspecte, iar acest lucru este imposibil fără măsuri de reducere a capacității acestuia de a gândi strategic și de a lua decizia adecvată.

Experții militari sunt în general de acord, întotdeauna s-a acționat și se va acționa contra inamicului. Rămâne întrebarea dacă este benefică reducerea analizei strategice și a capacității de a răspunde în mod adecvat provocărilor internaționale ale unui concurent nuclear. Nu în ultimul rând, la această întrebare ar trebui să-și facă griji Rusia și UE, ele avînd potențial nuclear și energetic major, nu atât din cauza calculelor greșite bilaterale, cât și din cauza scăderii nivelului de gândire strategică în rândul altor actori principali. Interpretarea greșită a acțiunilor într-o situație tensionată este plină de riscuri deosebite, mai ales dacă există îndoieli cu privire la comportamentul adecvat al celeilalte părți (dacă îl va avea sau nu).

Multe semne obiective indică intrarea omenirii în următoarea etapă a dezvoltării sale. Este evident că vechiul sistem își pierde în mod inevitabil stabilitatea în ajunul tranziției, iar schimbarea devine mai uloară. Din punct de vedere istoric, forțele progresiste au făcut-o nu o dată. Din păcate, acest lucru nu se întîmplă întotdeauna. Hitler a început efectiv o regresie substanțială. Teroriștii contemporani, dacă dețin arme de distrugere în masă, ar putea face același lucru. Fără îndoielală, în „jocul tronurilor” jucat de elitele globale amenințarea unui dezastru ecologic global este imanentă. Lista se extinde și poate fi continuată; majoritatea problemelor sunt agravate și mai mult pe zi ce trece, iar nu rezolvate.

Perioade lungi de stagnare socială sau de dezvoltare rapidă în condițiile rivalității mai multor coaliții geopolitice par puțin probabile. O perioadă îndelungată de stagnare din cauza resurselor naturale limitate, a problemelor de mediu în creștere, a creșterii polarizării veniturilor, a tensiunilor internaționale și a altor factori este practic imposibilă. Pur și simplu nu trebuie săviețuim pentru o perioadă lungă de timp fără schimbări radicale progresive. Dacă nu ne „ucidem” (sens figurat, n.tr.) pe noi înșine, ne vom ucide copiii sau cel puțin viitorul lor. În cadrul rivalității globale dezvoltarea rapidă va accelera doar introducerea celor mai noi tehnologii revoluționare, care, la rândul său, vor conduce în mod inevitabil la schimbări calitative în societate. Forțele revoluției și contra-revoluției în astfel de perioade istorice se dezvoltă mereu împreună, deși nu uniform și nu simultan. În același timp, nu este întotdeauna ușor, mai ales în etapele inițiale, să distingem cerealele de pleavă, florile revoluției din numeroasele terenuri puțin productive. Dar există diferențe calitative ale echilibrului actual în sensul larg al cuvântului, față de istoria trecului nostru, ele sînt o mulțime, dar datorită dimensiunii limitate a textului, ne vom concentra pe o singură diferență, strâns legată de temă.

Odată ce saltul tehnologic în care ne aflăm se va finaliza, nevoia de forță de muncă neinovatoare va dispărea. Întreaga istorie anterioară a omenirii – inclusiv ritmul extrem de rapid al dezvoltării sociale a secolului al XX-lea – a fost caracterizat de progresul științific și tehnologic, reducând unele forme de activități neinovatoare, creând un domeniu larg de alte tipuri sociale necesare acestora. Desigur, inovațiile sunt în curs, dar încă nu sunt dominante pentru modul de gândire și activitatea relevantă a marii majorități a oamenilor. De asemenea, verticala puterii a fost adesea lovită și continuă să fie izbită de oameni neinovatori. Foarte curând – relativ la standardele istorice – procesele sociale ale noii realități nu vor mai avea nevoie de un lanț lung de mediatori[40], acei oameni care nu sunt capabili să inoveze (marea majoritate a gulerelor albastre și albe).

Producția intensivă științifică este locul de formare a unui nou grup social industrial, și anume modificatorii producției[41]. Fuzionarea într-un singur subiect social (desigur, cu o diferențiere în centrul său) a lucrătorilor moderni, a inginerilor, a oamenilor de știință, a managerilor și a antreprenorilor capabili de inovare va da naștere celor care vor controla, modifica creativ și modifica producția publică în cursul secolului XXI. La prima vedere, viitorul este reprezentat de către un grup destul de mic de oameni[42]. Acest grup social se află în strânsă legătură cu inovatorii deja existenți, care au nevoie de un lanț lung de mediatori – acei oameni care nu reușesc să inoveze în procesul de producție.

Modificatorii vor fi mult mai eficienți și își vor putea dezvolta producția într-o simbioză creativă cu inteligența artificială, ridicând și dezvoltând societatea prin schimbări controlate în natura lor genetică, adaugând implanturile artificiale (cyborgizare). În timp, toate societățile viitoare vor fii constituite din modificatori. Va fi necesară sincronizarea mai multor revoluții – sociale și tehnologice (în primul rând AI, robotizare și cyborgizare), precum și o revoluție relevantă în genetică și educație, prin mecanisme de luare a deciziilor progresiste și prin comunicare strategică eficientă[43].

Va fi necesar să „schimbăm caii” în timp ce traversăm nu doar un curs de apă, ci un râu mare necunoscut, pe care nu l-am mai trecut vreodată. Țărmurile opuse sunt foarte departe și vagi, dar trebuie să traversăm că nu întârziem pentru vecie. Întrebarea nu este dacă acest lucru este posibil, ci când va fi. Și nu ar trebui să părăsim planeta noastră pentru monștrii intelectuali din povestirile fantastice, ci pentru generațiile viitoare, având noi abilități și dorința de a crea o activitate creatoare în beneficiul omenirii.

Abilitatea de a inova într-o lume antagonistă profund divizată nu este o garanție a moralității înalte a modificatorilor, dar le oferă o oportunitate obiectivă asupra perspectivei științifice care trebuie dezvoltate relativ la paradigmele istorice progresive (inclusiv asupra dimensiunii etice); capacitatea de a continua mișcarea de-a lungul spiralei dezvoltării sociale, mai degrabă decât de a participa la ruptura ei finală. Este posibil să presupunem că majoritatea modificatorilor (inclusiv unii reprezentanți ai structurilor de putere) vor conduce o mișcare a societății la noua sa stare calitativă. Partea modificatorilor, deformată de interesele temporare ale societății care se prăbușește, va acționa împreună cu partea reacționară a elitelor împotriva acestei mișcări, încurajând temerile în masă și fobiile.

 

Printre posibilele variante ale viitorului se numără:

  • Modelele capitaliste neoliberale sau național-conservatoare curente, care sunt, practic, peste tot în lume în declin. Unele state emergente, cu rate de creștere relativ ridicate, vor urma în mod inevitabil soarta modelului japonez de epuizare a dezvoltării. Răspândirea rapidă a conflictelor locale peste tot în lume și mai ales un potențial război mondial va determina omenirea să se întoarcă în trecut. Scăderea resurselor naturale, criza ecologică, perturbarea socială și degradarea vor face posibil ca tranzitul către modele de dezvoltare tehnologică ridicată să fie puțin probabil. Vom pierde în mod inevitabil timpul, energia, resursele, viețile și – mult mai important – chiar posibilitatea de a corecta greșelile care duc la prăbușirea finală a omenirii.
  • Sistemele capitaliste modificate sub forma regimurilor autoritare sau totalitare globale necesare pentru menținerea stagnării controlate a progresului tehnic și a ordinii sociale globale (fără roboți, AI etc.). Dar istoria a dovedit de mai multe ori că stagnarea nu poate fi absolută și pentru totdeauna, iar cu nivelul actual al globalizării nu avem încă o ordine mondială centralizată global. Chiar dacă vom avea o astfel de ordine, o perioadă îndelungată de stagnare din cauza resurselor naturale limitate, problemele de mediu în creștere, o creștere a polarizării veniturilor și a tensiunilor sociale ar distruge în cele din urmă o astfel de societate care probabil nu este foarte plăcută.
  • Sistemele birocratice centralizate (sub steagul socialismului) în care planificarea centralizată distribuie uniform produsele produse de roboți. Ar fi un pic similar cu declinul social-democrației europene sau cu sfârșitul URSS. La fel ca în rentism, o mică elită ar controla, dar ar fi o elită a birocraților și a politicienilor, mai degrabă decât a capitaliștilor. Aceasta ar conduce la degradarea majorității persoanelor neinovatoare, fără nici o oportunitate de muncă socială necesară, iar în final la prăbușirea finală a civilizației. Unele elemente ale acestui sistem (combinarea șomajului în masă cronică în majoritatea țărilor UE, în special în rândul tinerilor, degradarea latentă a educației, slăbiciunile în creștere ale sindicatelor și partidelor politice, proiectele de compensare a pierderii locului de muncă prin viață chirie, etc.) se dezvoltă.
  • Exterminism. Potrivit lui Peter Frase, s-ar crea o societate neo-feudală “Mad Max” în care bogații trăiesc în enclave fortificate protejate de armatele de roboți ucigași, iar toți ceilalți ar fi săraci și vor trăi în afară sau vor fi exterminați de roboții exterminatori deținuți de cei mai bogați membri ai societății. Autorul subliniază că săracii nu ar mai fi necesari pentru muncă, deci soluția logică ar fi să-i extermine[44]. Ar fi mai pragmatic să așteptăm lichidarea rapidă și totală a întregii „populații inutile” în schemele neofasciste, ca un fel de reminiscență a „happy-end-ului” din „Solaria” lui Isaac Asimov.
  • Societatea fără clasă, formată din modificatori care apar ca rezultat al revoluțiilor interdependente și într-o oarecare măsură sincronizate menționate mai sus. Desigur, nu ar fi egal cu exterminarea homo sapiens normal făcută de către homo sapiens avansat. Chiar și în societatea non-ideală actuală, copiii educați nu își extermină părinții și prietenii aflați în nevoie, ci îi ajută. Generațiile vechi pot face alegerea corectă, precum eroul al lui H. G. Wells din „Hrana zeilor”. Această alegere pașnică este de dorit, dar nu este garantată, ținând cont de antagonismele actuale și de interesele egoiste ale diferitelor grupuri. Poate ar fi mai degrabă ceva asemănator cu inelul mare al civilizațiilor interstelare descris in romanul autorului si paleontologului sovietic Ivan Iefremov „Ora taurului” în anul 1968. La șase luni de la publicarea sa, autoritățile sovietice au interzis cartea și au încercat să îl înlăture din biblioteci și librării[45], după ce și-a dat seama că era o critică puternică nu numai a capitalismului și a modelului de „revoluție culturală” chineză, ci și a stării URSS-ului birocratic.

 

Diferitele modele se pot transfera într-o anumită măsură, împrumutând caracteristici de la celelalte. Un succes al fiecărei variante nu este garantat, și noi oamenii avem posibilitatea de a alege. Suntem liberi să ne schimbăm soarta, prin eforturi comune într-o direcție sau alta. Majoritatea oamenilor sunt obișnuiți să trăiască în paradigme vechi, dar este (din fericire sau nenorocire) tot mai dificil să ignorăm noile oportunități și riscuri. În mod logic, apatia socială și inerția nu ne vor conduce la cele mai bune scenarii – ci mai degrabă la cele mai grave, precum și la noi forme de ludiți sau de oameni izolați față de progresul tehnologic.

Societatea umană este interesată de schimbări pașnice pentru un viitor mai bun și acest lucru va depinde de eforturile strategice de comunicare ale straturilor sociale progresiste pentru a convinge oamenii prin sincronizarea corectă a faptelor, cuvintelor și imaginilor că progresul poate aduce mai mult, și ne amenință de fapt mai puțin. Nu pare să existe altă alternativă; sau trecerea la o nouă calitate printr-o revoluție socială, sau distrugerea civilizației umane și, eventual, a întregii planete. Doar viitorul ne va spune ce se va întîmpla.

Robotizarea și crearea inteligenței artificiale, dezvoltarea rapidă a geneticii și schimbările calitative în structura socială a societății cresc ca procent, în special în țările dezvoltate. Acest lucru înseamnă că Rusia și UE vor juca probabil un rol important în continuarea progresului omenirii. Rolul comunicării strategice este mare, deoarece sincronizarea eforturilor partidelor cu provocările modernității și mișcarea progresistă în viitor este însăși esența comunicării strategice; cel puțin dacă este pus în slujba societății, și nu în acela al interesul egoist corporativ.

 

 

Concluzii

Este important să găsim pe termen lung mai multe elemente pentru cooperarea dintre toate centrele principale ale lumii multipolare actuale. Sarcina strategică nu constă în căutarea configurației alternative a blocurilor politice și militare globale (sau conservarea celor vechi), ci mai degrabă în alinierea intereselor comune pentru a rezolva problemele principale ale omenirii. Eficacitatea comunicării strategice ca mijloc de colaborare este neglijabilă în cazul în care interesele strategice și obiectivele se deteriorează drastic. În acest caz, comunicarea strategică devine inevitabil un instrument de război informațional; nu ar trebui să fie o iluzie a contrariului. Între timp, interesele naționale de bază necesită interacțiunea armonioasă a țărilor în interesul schimbului reciproc și soluționarea problemelor globale. De asemenea, este important să se realizeze o proiecție adecvată a obiectivelor, realizărilor, eșecurilor și perspectivelor acestei interacțiuni în mintea publicului țintă care percepe această interacțiune ca fiind cauza lor vitală.

De aceea, compromisurile sunt esențiale, precum este și căutarea unor modalități de combinare a intereselor. Comunicarea strategică poate fi foarte fructuoasă pentru crearea unui climat util pentru o astfel de căutare, dar poate și agrava situația. Într-o anumită măsură, comunicarea strategică în sine este un factor important (și parțial autonom) de apropiere sau înstrăinare a părților și este vital să se asigure că aceasta servește îndeplinirii primei sarcini. Putem fi pe deplin de acord cu punctul de vedere al lui Dennis M. Murphy, profesor de operațiuni de informare și de informații în război la Colegiul de Război al Armatei SUA: „Teoria de bază – este posibil să nu schimbați mintea cuiva, dar puteți găsi zone de acord unde interesele se suprapun”[46].

Un astfel de program de optimizare comună a comunicării strategice este complet imposibil de implementat în situația actuală de creștere a tensiunilor dintre Rusia și China, pe de o parte, și SUA, UE, pe de altă parte. Este nevoie de o revoluție deosebită în ceea ce privește schimbările economice, tehnologice, sociale și politice principale ale celor trei țări, luând în considerare particularitățile lor naționale. Acesta este interesul comun pentru a depăși amenințarea unui nou război mondial și pentru a oferi condiții pentru o dezvoltare demnă, democratică și progresistă pentru întreaga omenire.

 

 

Traducere – MARIUS VĂCĂRELU

[1] Articolul este dezvoltat din textul cu acelasi nume care se regaseste in volumul “Strategic Communication in Russia – EU Relations under Global Shifts”//Strategic Communication in EU-Russia Relations: Tensions, Challenges and Opportunities (edited by Evgeny Pashentsev and Erik Vlaeminck).Moscow: International Center for Socio-Political Studies and Consulting (ICSPSC), 2018. Volumul a fost tiparit cu sprijinul Institute of Contemporary International Studies and the Department of International Security at the Diplomatic Academy of the Ministry of Foreign Affairs of the Russian Federation and European-Russian Communication Management Network (EURUCM Network)

[2] World Development Report 2016. Digital Dividends. Overview. Washington: International Bank for Reconstruction and Development / The World Bank Report, 2016; Creative disruption. Bank of America. Merrill Lynch, 2015; Technology at Work v.2.0.The Future is not what it used to be. Oxford: Global Perspectives and Solutions, 2016; A Future that Works: Automation, Employment, and Productivity. January 2017 Executive Summary. McKinsey Global Institute, 2017; Robots and industrialization in developing countries. United Nations Conference on Trade and Development. Policy Brief. October 2016. №50.2016; Frey B. C., Osborne A. The Future of Employment: How Susceptible Are Jobs to Computerisation? 2013; The Future of Jobs Employment, Skills and Workforce Strategy for the Fourth Industrial Revolution. Executive Summary. Geneva: World Economic Forum, 2016; Pol. E., James R. Robot Induced Technological Unemployment: Towards a Youth-Focused Coping Strategy // Psycho-sociological Issues in Human Resource Management. 2017. №5(2), pag. 169 – 186 etc.

[3] World Development Report 2016.Digital Dividends. Overview. Washington: International Bank for Reconstruction and Development / The World Bank Report, 2016, page 23.

[4] The optimist’s guide to the robot apocalypse // Quartz. 09.03.2017, disponibil la qz.com/904285/the-optimists-guide-to-the-robot-apocalypse/ , accesat la data de 22.01.2018.

[5] Ibidem.

[6] Robots threaten 15m UK jobs, says Bank of England’s chief economist // The Guardian. 15.11.2015. URL: www.theguardian.com/business/2015/nov/12/robots-threaten-low-paid-jobs-says-bank-of-england-chief-economist, accesat la 22.01.2018.

[7] European Parliament resolution of 16 February 2017 with recommendations to the Commission on Civil Law Rules on Robotics (2015/2103(INL) // European Parliament. Texts Adopted. 16.02.2017. URL:www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+TA+P8-TA-2017-0051+0+DOC+XML+V0//EN#BKMD-13, accesat la 22.01.2018.

[8] Ray Kurzweil, directorul departamentului de inginerie al Google, este un futurist renumit, cu o rată înaltă de predicții exacte. Dintre cele 147 de predicții din anii ’90, Kurzweil susține o rată de precizie de 86%. 2029 este data pe care Kurzweil a prezis-o pentru momentul în care inteligența artificială va trece un test valid Turing și, prin urmare, va atinge niveluri umane de inteligență. El a stabilit anul 2045 pentru “Singularitate”, atunci când vom multiplica inteligența noastră eficientă de un miliard de ori prin fuzionarea cu inteligența pe care am creat-o. A se vedea: Kurzweil Claims That the Singularity Will Happen by 2045 // Futurism. 05.10.2017. URL: futurism.com/kurzweil-claims-that-the-singularity-will-happen-by-2045, accesat la 22.01.2018.

[9] European Parliament resolution of 16 February 2017 with recommendations to the Commission on Civil Law Rules on Robotics (2015/2103(INL) // European Parliament. Texts Adopted. 16.02. 2017.URL:www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+TA+P8-TA-2017-0051+0+DOC+XML+V0//EN#BKMD-13, accesat la 22.01.2018.

[10] Промышленная роботизация в России // Robogeek.ru. 27.09.2016. URL: www.robogeek.ru/intervyu/promyshlennaya-robotizatsiya-v-rossii, accessed: 22.01.2018).

[11] Россия установила антирекорд роботизации // Хайтек. 01.04.2017. URL: hightech.fm/2017/04/11/robosector, accesat la 22.01.2018.

[12] Разработчик назвал Россию лидером в создании боевых роботов // Военное обозрение. 29.11.2017. URL: topwar.ru/130757-razrabotchik-nazval-rossiyu-liderom-v-sozdanii-boevyh-robotov.html, accesat la 22.01.2018).

[13] Рынок труда: итоги 2016, прогнозы 2017 // Superjob.ru. 16.12.2016. URL: www.superjob.ru/research/articles/112068/rynok-truda/, accesat la 22.01.2018.

[14] EU unsure how to ‘make most’ of AI // EU Obsever. 25.10.2017. URL: euobserver.com/science/139638, accesat la 22.01.2018).

[15] Whoever leads in AI will rule the world’: Putin to Russian children on Knowledge Day // RT.01.09.2017. URL: www.rt.com/news/401731-ai-rule-world-putin/, accesat la 22.01.2018).

[16] Ibidem.

[17] Cel mai mare centru de cercetare genetică din China. BGI Genomics oferă o gamă largă de servicii de secvențiere de generație următoare și un portofoliu larg de teste genetice pentru instituțiile medicale, instituțiile de cercetare și alți parteneri publici și privați. BGI operează în prezent în mai mult de 100 de țări și regiuni și lucrează cu mai mult de 3000 de instituții medicale. Vezi mai mult: BGI. 12.002.2018. URL: www.bgi.com/global/company/about-bgi/ (accessed: 22.01.2018).

[18] Geoffrey Miller este un psiholog evolutiv și lector la NYU, este unul dintre cei 2.000 de oameni foarte inteligenți care au contribuit cu ADN-ul lor la cercetare.

[19] China Is Engineering Genius Babies // Vice. 15.03.2013. URL: www.vice.com/en_us/article/5gw8vn/chinas-taking-over-the-world-with-a-massive-genetic-engineering-program (accessed: 22.01.2018).

[20] British researchers get green light to genetically modify human embryos // The Guardian. 01.02.2016. URL: www.theguardian.com/science/2016/feb/01/human-embryo-genetic-modify-regulator-green-light-research, accesat la 22.01.2018.

[21] Hosman E. Hateful politics infiltrate human genome editing debate in France //The Niche. 06.29.2016. URL:www.geneticsandsociety.org/biopolitical-times/hateful-politics-infiltrate-human-genome-editing-debate-france, accessed: 22.01.2018.

[22] Путин рассказал о технологиях более страшных, чем ядерная бомба // РИА Новости. 21.10.2017. URL: ria.ru/society/20171021/1507317926.html, accesat la  22.01.2018.

[23] Elon Musk says humans must become cyborgs to stay relevant. Is he right? // The Guardian. 15.02.2017. URL: www.theguardian.com/technology/2017/feb/15/elon-musk-cyborgs-robots-artificial-intelligence-is-he-right, accesat la 22.01.2018.

[24] Eugenios J. Ray Kurzweil: Humans will be hybrids by 2030 // CNN Tech. 04.06.2015. URL: money.cnn.com/2015/06/03/technology/ray-kurzweil-predictions/index.html (accessed: 22.01.2018).

 

[25] Macroeconomic and institutional prerequisites for the successful development of the financial sector // RAEX. URL: raexpert.ru/strategy/conception/part1/part2/, accesat la: 22.01.2018.

[26] Russia GDP // Trading Economics.URL: tradingeconomics.com/russia/gdp, accesat la 22.01.2018).

[27]The “New American” Fortune 500 June 2011. A Report by the Partnership for a New American Economy. P. 2;

Why Silicon Valley Wouldn’t Work Without Immigrants // The New York Times. 08.02.2017. URL: www.nytimes.com/2017/02/08/technology/personaltech/why-silicon-valley-wouldnt-work-without-immigrants.html, accessat la 22.01.2018.

[28] Anderson S. Immigrants and Billion Dollar Startups.National Foundation for American Policy. NFAP Policy Brief. March 2016, p. 2.

[29] European Union GDP // Trading Economics.URL: tradingeconomics.com/european-union/gdp, accesat la 22.01.2018

[30] See more: Eurostatistics. February 2018. Luxembourg: Publications Office of the European Union, 2018.

[31] Russia Economic Report.The World Bank. URL: www.worldbank.org/en/country/russia/publication/rer, accesat la 22.01.2018)

[32] See more: Merce C. C.; Merce E.; Roman L. Economic and social polarization of the world // Analele Universității din Oradea, Fascicula: Ecotoxicologie, Zootehnie și Tehnologii de Industrie Alimentară. 2015 Vol. 14.№B. P. 309 – 316 ref. 7.

[33] Understanding the Socio – Economic Divide in Europe. Background Report. 26 January 2017. OECD: Centre for Opportunity and Equality, p. 10.

[34] Rothwell J. Myths of the 1 Percent: What Puts People at the Top // The New York Times. 17.11. 2017.

[35] The Nazi whitewash // The Guardian. 28.09.2009. URL: www.theguardian.com/commentisfree/2009/sep/28/eric-pickles-tories-latvia-nazi, accesat la 22.01.2018; Simon Wiesenthal Center: Whitewashing Nazis in Eastern Europe Equate Nazism to Communism: Expert // My Future America. 31.10.2014. URL: myfutureamerica.org/?p=5466, accesat la 22.01.2018 etc.

[36] БогдановА. А.Тектология: всеобщаяорганизационнаянаука. Издание третье, заново переработанное и дополненное. М., 1989. // Центр гуманитарных технологий. 07.10.2010. URL: gtmarket.ru/laboratory/basis/5909, accesat la 22.01.2018); Мельник М.С.Cтруктурно-динамическое равновесие социально-экономических систем // Человеческий капитал. №11. 2013, p. 45 – 51.

[37] Bertalanffy L. General System Theory. New York: George Brazillier, 1969.

[38] Parsons T. Action Theory and the Human Condition. New York:Free Press, 1978.

[39] Baumgartner F., Jones B. D. Agendas and Instability in American Politics. Chicago: University of Chicago Press, 1993.

[40] Între ideile inovatoare și implementarea lor.

[41] Din limba latină, modificare.

[42] Vezi pe larg: Pashentsev E. The Left Parties of Russia. Moscow: SIMS Ltd., 1997.

[43] Conceptul sincronizării acestor revoluții a fost introdus de către autor în anii 1990, în câteva publicații: Пашенцев Е. Н. Левыепартии России: проблемыиперспективы // Зарубежныйвестник. 1992. №2. p. 23 – 37; Pashentsev E. N. Russia’s left political movement // Russian Progressive Review. 1994. №3. p. 46 – 59; Pashentsev E. N. The Left Parties of Russia. Moscow: SIMS Ltd., 1997 and later developed in other works.

[44] Vezi Frase P. Four Futures: Life after Capitalism. London – New York: Verso, 2016.

[45] Lubenski A. A short history of Russian “fantastica” // The Mentor. Australian Science Fiction.№80, p. 13.

[46] Murphy D.M. Actions, Images, Words. Strategic Communication as a Key Leader Skill Set. Southbridge, April 26 – 29, 2010.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Solve : *
3 × 21 =


Russia – four paintings from July

  • 0
  • 156 Views
  • 20 July 2018

The World Cup Is Over – What’s Next For Russia?

This was a successful world cup on many fronts. The Russian people showed the world a different side to themselves often overlooked in the media – one that was welcoming, warm and hospitable. It was a world cup where some of the ‘non-traditional’ broke through. It was well organised and greatly received by the fans at home and abroad.

citește mai mult

Russians Love Flowers, It Isn’t A Putin Thing

  • 0
  • 347 Views
  • 26 May 2018

When my mother came to visit me in Moscow, one of the first things she noticed was the amount of 24-hour florists everywhere. Flower etiquette is of particular importance in Russia. Simply put, you won’t survive here without it.

I write this piece because to anyone who knows anything about Russia, Putin presenting flowers to world leaders and their spouses is not altogether surprising.

The f

citește mai mult

Roundtable “The Role of Public Diplomacy and Strategic Communication in Times of Growing Confrоntation”, on 26th of April 2018, Russian Presidential Academy of National Economy and Public Administration (RANEPA), Moscow

  • 0
  • 206 Views
  • 7 May 2018

The issues of public diplomacy and strategic communication are of considerable importance all over the world. In times of growing tensions their role cannot be underestimated. Their various forms, methods and aspects were discussed by an expert community of various countries during the recently held roundtable in Moscow. The event was organized by RANEPA, Advisory Committee on Humanitarian Cooperation, Rossotrudnichestvo Federal Agency, Association of Studies, Res

citește mai mult

Azebaijan, cheia geostrategică a Asiei Centrale

  • 0
  • 329 Views
  • 13 February 2018

După destrămarea URSS, Azerbaijanul a fost statul ex-sovietic care alături de    republicile Baltice a avut o dezvoltare constantă și durabilă. Desigur, aici pot fi adresate unele critici regimului de la Baku cu privire la democrație, care în opinia multor analiști este doar mimată la Baku. Însă faptul adevărat este că acest stat a reușit să își gestioneze eficient resursele de care dispune pentru a deveni o societate prosperă. I se atribuie Azerbaijanului etichet

citește mai mult

What Can Democrats Learn From Alabama’s Doug Jones?

  • 0
  • 387 Views
  • 30 November 2017

In ordinary circumstances, Doug Jones would already be preparing to move to Washington DC. The former prosecutor famous for convicting KKK members for a church bombing is up against gay bashing, God and gun lovin’, twice kicked out of elected office, Judge Roy Moore. A man who has eight accusers of sexual assault, all of whom were underage at the time of the allegations.

Yet, if one looks at all the recent polls, they show a ti

citește mai mult

Azerbaidjanul, petrolul și românii

  • 0
  • 951 Views
  • 7 October 2016

Întotdeauna, statele sunt nevoite să își apere poziția pe marea tablă a geopoliticii, uitându-se cu grijă la vecini, dar și la puterile regionale. Această regulă presupune nu doar poziția ofensivă, ci și valorificare atuurilor, astfel încât să devină piese care contează pe „câmpul de analiză”, iar nu elemente neglijabile, care sunt măturate dintr-o dată de cei ce au suficientă putere să mânuiască piesele.

Caucazul, ca regiune geopolitică, nu face nici ea excepție

citește mai mult

Transformările revoluționare aduse tehnologiilor moderne și impactul lor asupra proceselor sociale și politice[1]

  • 0
  • 202 Views
  • 16 June 2018

 În analiza profundelor schimbări sociale din lumea modernă, majoritatea studiilor se concentrează pe factorii geopolitici, economici, militari, culturali, fără a realiza pe deplin dimensiunea în creștere a impactului tot mai mare al schimbărilor calitative aduse de diferitele tehnologii asupra dinamicii și naturii proceselor sociale. Printre aceste schimbări calitative ar trebui să se acorde o atenție deosebită conse

citește mai mult

The role of Romania’s diplomacy in the regional structures

  • 0
  • 160 Views
  • 29 May 2018

  1. Introduction

In 2004, we said in an analysis that referred to the question of South-East Europe, in which new visions and development orientations were developed by the political centers that "since the declaration of independence, Bucharest was a faithful defender of Chisinau interests"[1]. The analysis conceptualized the strategies and the tactical field

citește mai mult

Alterglobalismul. Fațeta „lumii islamice”

  • 0
  • 281 Views
  • 16 February 2018

În ultimele decenii ale secolului XXI o parte dintre politologi s-au aplecat asupra fenomenului  „alterglobalismului”, prin care au evaluat „lumea islamică” și „lumea rusă”. Subiectul rămâne deschis și astăzi, ori acesta impune o abordare riguroasă atunci când ne focalizăm pe fenomen ab integrum  și, în același timp, cere o raționalizare a parametrilor și contextului în care se exprimă fenomenul. Nu este un concept alambicat și nici propagandistic, dispun

citește mai mult