Putinofobia, Rusia Contemporană şi angoasele Occidentului – Chiesa Giulietto – Recenzie

  • Rusia
  • 0
  • 10480 Views
  • 26 June 2019

Jurnalistul italian Giulieto Chiesa aduce în prim-planul dezbaterilor istorice una dintreprincipalele teme ale secolului actual, anume imaginea liderului rus Vladimir Putin pe scena lumii politice mondiale.

Cartea descrie un fenomen actual despre care se vorbeşte la nivel mondial, anume „Sindromul Putin”. Menirea cărţii se concretizează prin prezentarea angoaselor Occidentului, la care se adaugă crizele economice, terorismul – aspecte care au provocat adevărate dezechilibre la nivel mondial. Mesajul transmis vizează menţinerea unui echilibru între planul economic şi cel politic, deoarece „puterea este singura şi cea mai bună dintre lumile posibile”[1].

Giulietto Chiesa adoptă în abordarea problematicii referitoare la percepţia liderului rus pe scena mondială un stil simplu, prin care se încearcă o explicaţie referitoare la angoasele Occidentului şi la crizele suferite de acesta în decursul anilor, „fenomenul Putin” reprezentând „o figură multiplicată, corpul lui simbolic este rupt în mici bucăţi, atomi, molecule care sunt împrăştiate pe tot câmpul politic. El este doar un nume care semnifică o multitudine de practici diverse; astăzi, Putin poate fi cuvântul care denotă cel mai bine situaţia complicată a violenţei economice contemporane”[2].

Enciclopedia de cultură italiană defineşte fobia ca fiind „o tulburare psihică bazată pe o frică plină de nelinişte, declanşată de o situaţie anume, care deşi este recunoscută ca fiind fără temei raţional, nu poate fi dominată”[3].

Secolul al XX-lea este marcat printr-o dezvoltare impresionantă a Rusiei, aflată sub semnul concretizării şi gigantismului (referire la uzinele Putilov şi calea ferată transsiberiană – peste 10.000 km2), facilitând deplasarea forţei de muncă şi valorificarea noilor regiuni aflate la est de Munții Urali.

Administrarea unui ţinut enorm şi coordonarea tuturor activităţilor a reprezentat o sarcină grea pentru cei aflaţi la conducere, mai ales că „aşezarea Rusiei pe cele două continente a influenţat profund istoria acesteia”[4], confruntându-se cu o criză a propriei identităţi: „Kto mî?”, fapt care l-a determinat pe istoricul Nicolae Berdiaev să afirme: „Rusia se află la confluenţa a două civilizaţii Occidentale şi Orientale […], poporul rus nu este un popor european, dar nici unul asiatic şi de aceea în sufletul rus s-au aflat două impulsuri iniţiale: Oriental şi Occidental”[5].

Rusia este un teritoriu diversificat, la contactul dintre Orient şi Occident, definindu-se ca un popor plin de contraste, „în sufletul căruia coexistă anarhismul şi statalitatea, despotismul şi libertatea, duritatea şi bunătatea, căutarea de Dumnezeu şi ateismul militant”[6].

Poziţia geografică a Rusiei a influenţat istoria acesteia, aspect care a dat naştere unei probleme vitale pentru obiectivele sale externe, şi anume securitatea care, în concepţia lui J.B. Duroselle, reprezintă „forma cea mai generală şi cea mai esențială a interesului naţional. Datorită suprafeţei sale uriaşe, Rusia dispune de un factor important de securitate, şi anume spaţiul, teritoriu imens al suprafeţei”[7].

Odată cu moartea unuia dintre principalii competitori pentru hegemonia mondială, şi anume U.R.S.S, Războiul Rece își pierde și el importanța, fiind umbrit de Summitul sovieto-american din iulie 1991, prezidat de George Bush şi Gorbaciov.

Din dorinţa de a analiza norii negri care au înconjurat Rusia de-a lungul istoriei trebuie să răspundem la două întrebări inseparabile: Care este moştenirea trecutului rus? Cum este ea percepută? Răspunsurile la aceste întrebări se contopesc atât în problemele societăţii umane, cât şi în cele ale indivizilor (omul de stat), ele fiind psihosomatice. Astfel, realităţile de azi includ într-o mare măsură percepţiile noastre de ieri. Referitor la cea de-a doua întrebare, percepţia moştenirii trecutului este redusă la două aspecte: cel interior şi cel exterior. Astfel, istoriile naţionale pot exagera cu aprecierile, iar abordarea externă este cantonată într-o varietate de bariere, deoarece nici un investigator străin al istoriei Rusiei nu a ştiut vreodată totul despre această ţară, bariera limbii fiind obstacolul primordial ce trebuie depăşit pentru a avea o verosimilă contribuţie asupra subiectului.

Imaginea liderului rus a devenit una centrală, aspect care vorbeşte astăzi atât despre Rusia, cât şi despre Occident: când „discursul politic atinge Rusia, judecata limpede se înceţoşează și în locul raţionamentelor se manifestă sloganuri, clişee, preconcepţii şi prejudecăţi prosteşti, o orbire faţă de fapte şi surzenie faţă de argumente, precum şi utilizarea sistematică a standardelor duble de evaluare, dacă aceleaşi fapte sunt puse pe seama Rusiei sau a altora”[8].

Atacul la adresa liderului rus l-a făcut pe Henry Kissinger însuşi să afirme: „Pentru Occident, demonizarea lui Putin nu este o politică, ci alibiul pentru lipsa unei politici”[9]. Cartea de faţă prezintă o viziune profundă în direcţia sferei geopoliticii, realizând o analiză exhaustivă asupra momentului politic prezent şi proiectând un scenariu dur pentru o lume cu resurse limitate şi un schimb radical în ceea ce priveşte gestionarea resurselor rămase. Realitatea profundă a situaţiei geopolitice de azi se poate concretiza prin versurile poetului rus Fiodor Tiutcev: „Rusia nu poate fi înţeleasă cu mintea”, sintagmă uzitată în discursul jurnalistic şi literar al ruşilor.

Structurile ierarhice ale Occidentului au drept scop precis pe traiectoria calculată această entitate statală, care „este în prezent singura ţară – singurul stat care se poate opune Occidentului, care-i poate inspira teamă, dar fiindcă dispune de un aparat militar echivalent, capabil să-l distrugă”[10]. Generalul Mark Milley, Şeful Marelui Stat Major al SUA, a vorbit despre Rusia ca fiind „o ameninţare existenţială, deoarece este singura ţară din lume cu un arsenal nuclear capabil să distrugă SUA”[11].

Proiectul pentru un secol american, ai cărui piloni erau clădiţi pe alegerea lui George Bush jr, este perturbat de apariţia pe scena teatrului de operaţiuni politice a lui Vladimir Putin. Agresivitatea Occidentului poate fi tradusă prin „dinamismul său, scurtarea timpului în care a făcut paşi evolutivi si lipsa de limite a egoismului uman”[12]. Occidentul a reuşit să se impună prin superioritate în aplicarea violenţei organizate, datorită tehnologiilor avansate produse de-a lungul anilor. După căderea comunismului, Occidentul manifestă un oarecare regres, astfel încât problema devine una endogenă, din interiorul sistemului: „Lumea este covârşită de datorii care nu pot fi plătite şi continuă să crească în ritmuri ieşite din control, pieţele financiare speculează în dauna statelor şi a popoarelor, inegalitățile de venit se adâncesc tot mai profund, toţi urmărind o dezvoltare cu orice preţ, în mod iraţional”.

Situaţia evenimentelor din Ucraina, prin care Rusia era văzută drept „agresor” şi „invadator”, la care se adaugă anexarea cu forţa a Crimeii este uşor exacerbată, deoarece Rusia „a rămas complet în afara evenimentelor care au dus la protestele din piaţa Ucrainei din noiembrie 2013, cunoscute drept «Euromaidan»”.

Situaţia din Ucraina este un precum un măr otrăvit oferit Europei, care avea drept scop crearea unei Cortine de Fier, cu scopul de a separa Europa de Rusia, Ucraina „reprezentând o linie de falie între civilizaţia Occidentului şi civilizaţia ortodoxă ce traversează inima Rusiei”[13].

Occidentul nu se vede capabil, astăzi, de a face faţă nu numai Rusiei, ci și întregii omeniri. Astfel, „asistăm la înfrângerea culturii istorice a Occidentului, a înţelepciunii elementare, în faţa unui materialism ignorant, virulent, tehnologic, brutal, atemporal, dominat de acea mărime infinită, deci inumană, care este banul”[14].

Declinul Occidentului se simte din atitudinea acestuia faţă de Rusia ca membru în primii cinci ai Consiliului de Securitate ONU cu drept de veto, atitudine reflectată prin expulzarea acesteia din SWIFT[15]. Acordul Nato-Rusia din 1997 preciza lipsa unor forţe combatante în apropierea graniţelor cu Rusia, dar în 2015 NATO a creat şase centrede comandă în ţări diferite, vecine cu Rusia, precum: România, Polonia, Bulgaria.

Atitudinea Occidentului faţă de liderul rus s-a văzut prin decizia de excludere unilaterală a Rusiei din G8, revizuită la G7 cu scopul de a-l jigni pe preşedinte, punctul culminant reprezentându-l expulzarea ruşinoasă din Consiliul Europei.

Rusofobia este o armă activată în mare parte de orgoliile Occidentului pentru a-şi mistifica propriile crize cu care acesta se confruntă, reuşind să reaprindă două flăcări care ardeau în propria cenușă, anume: înfrângerea de după 1991 – flacăra orgoliului național – și cea a neîncrederii în Occident, care a fost subestimată iremediabil de artizanii occidentali ai ofensivei antiruseşti.

Prin parcursul evolutiv al Rusiei ca revers al medaliei la crizele Occidentului, acesteia îi revine menirea de „a se prezenta pe scena mondială ca singura ţară din lume capabilă să oprească cel de-al Treilea Război Mondial. Căci este singura ţară care dispune de un potenţial strategic capabil să intimideze nebunii care – orbiţi de ignoranţa şi de egoismul lor – îl pregătesc. Nu este o misiune. Este o necesitate”[16].

 

[1] Chiesa Giulietto, Putinofobia, Rusia Contemporană şi angoasele Occidentului, Editura Corint, București, 2016, p. 9.

[2] Ibidem, p.5.

[3] Ibidem, p. 11.

[4] Nicholas, V. Riasanovsky, O istorie a Rusiei,Institutul European, Iași, 2001, traducere de Areta Veroniuc, note și postfață de Mihai Cojocariu, p. 202.

[5] Laurențiu Constantiniu,Uniunea Sovietică – între obsesia securității și insecuritate, Editura Corint, București, 2010, p. 26.

[6] Chiesa Giulietto, Putinofobia, Rusia Contemporană şi angoasele Occidentului, p. 25.

[7] Ibidem, p.15.

[8] Ibidem, p. 12.

[9] Ibidem, p.16.

[10] Ibidem, p. 35.

[11] Ibidem, p. 36.

[12] Ibidem, p. 42.

[13] Huntington Samuel, Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale, traducere din limba englezăde Radu Carp, EdituraAntet, Bucureşti, 2007.

[14] Chiesa Giulietto, Putinofobia, Rusia Contemporană şi angoasele Occidentului, p.89.

[15]Society for Worldwide Interbank Financial Telecommunication – Societatea pentru Telecomunicaţii Financiare Interbancare Mondiale – este o rețea globală de comunicaţii care facilitează timp de 24/24 schimbul internațional securizat al instrucţiunilor de plată între bănci, bănci centrale, corporaţii multinaţionale şi firme majore de valori mobiliare, în special pentru transferuri bancare internaționale” , p. 94.

[16] Chiesa Giulietto, Putinofobia, Rusia Contemporană şi angoasele Occidentului, p. 163.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Russian Leadership Changes: How it was, is and how it might be

  • 0
  • 198 Views
  • 3 January 2022

Now that 2022 is finally here, it means Russia’s next presidential election is just two years away. The way has been paved for Vladimir Putin to run again if he chooses. The will he/won’t he? question is a favourite of pundits as is speculation of a potential or likely successor. Russia’s next leader will be immensely consequential, as will the time when he or she takes over.

It’s certainly possible that by the end of t

citește mai mult

Researchers from Six Countries Discussed the Challenges for International Psychological Security in the Context of the Use of Artificial Intelligence

  • 0
  • 22768 Views
  • 23 November 2020

On 12 November 2020, a panel discussion "Artificial Intelligence and International Psychological Security: Theoretical and Practical Implications" was held at St. Petersburg State University as part of the international conference "Strategic Communications in Business and Politics" (STRATCOM-2020).

The discussion was moderated by Konstantin Pantserev – DSc in Political Sciences, Professor of the St. Petersburg State University,

citește mai mult

AVENUES FOR A WAY-OUT FROM RUSSIA – EU STALEMATE

  • 0
  • 11407 Views
  • 2 July 2020

PASHENTSEV, EVGENY (ED.), 2020.  STRATEGIC COMMUNICATION IN EU-RUSSIA RELATIONS.  PALGRAVE MACMILLAN

This book  , edited by Evgeny Pashentsev, brings together a series of chapters written by Russian and non-Russian scholars

citește mai mult

Azebaijan, cheia geostrategică a Asiei Centrale

  • 0
  • 19750 Views
  • 13 February 2018

După destrămarea URSS, Azerbaijanul a fost statul ex-sovietic care alături de    republicile Baltice a avut o dezvoltare constantă și durabilă. Desigur, aici pot fi adresate unele critici regimului de la Baku cu privire la democrație, care în opinia multor analiști este doar mimată la Baku. Însă faptul adevărat este că acest stat a reușit să își gestioneze eficient resursele de care dispune pentru a deveni o societate prosperă. I se atribuie Azerbaijanului etichet

citește mai mult

What Can Democrats Learn From Alabama’s Doug Jones?

  • 0
  • 12561 Views
  • 30 November 2017

In ordinary circumstances, Doug Jones would already be preparing to move to Washington DC. The former prosecutor famous for convicting KKK members for a church bombing is up against gay bashing, God and gun lovin’, twice kicked out of elected office, Judge Roy Moore. A man who has eight accusers of sexual assault, all of whom were underage at the time of the allegations.

Yet, if one looks at all the recent polls, they show a ti

citește mai mult

Azerbaidjanul, petrolul și românii

  • 0
  • 12373 Views
  • 7 October 2016

Întotdeauna, statele sunt nevoite să își apere poziția pe marea tablă a geopoliticii, uitându-se cu grijă la vecini, dar și la puterile regionale. Această regulă presupune nu doar poziția ofensivă, ci și valorificare atuurilor, astfel încât să devină piese care contează pe „câmpul de analiză”, iar nu elemente neglijabile, care sunt măturate dintr-o dată de cei ce au suficientă putere să mânuiască piesele.

Caucazul, ca regiune geopolitică, nu face nici ea excepție

citește mai mult

The US Strategic Provocations before and during the Olympic Games: The Stakes Are Growing

  • 0
  • 89 Views
  • 16 January 2022

Introduction. To make your foe act in a definite way through the planned escalation of events, thereby making him lose his position and his tangible and intangible assets – that is the essence of any international provocation. In history, one can find many examples of strategic provocations with long term goals and, very often, grave and long-term international consequences. The Gulf of Tonkin incident in August 1964 – where a North Vietnamese to

citește mai mult

Experts on the Malicious Use of Artificial Intelligence and Challenges to International Psychological Security (part III)

  • 0
  • 129 Views
  • 28 December 2021

The Questionnaire for Experts “Malicious Use of Artificial Intelligence and Challenges to Psychological Security”

 This questionnaire is a part of the research project “Malicious Use of Artificial Intelligence and Challenges to Psychological Security in Northeast Asia” funded by the Russian Foundation for Basic Research and the Vietnam Academy of Social Sciences, project number 21-514-92001. citește mai mult

Experts on the Malicious Use of Artificial Intelligence and Challenges to International Psychological Security (part II)

  • 0
  • 162 Views
  • 17 December 2021

  1. Which of the threats to international psychological security caused by the malicious use of artificial intelligence do you consider the most relevant for your country?

  Vian Bakir and Andrew McStay Surreptitious influencing via psychological manipulation on social media is a real threat in the UK. In the 2016 “Brexit” referendum on whether or not to leave the European Union, Cambridge Analytica offe

citește mai mult