Răspunsul cel mai simplu și la obiect ar fi: filme. De ce? Pentru că poate!
Totuși, în ultima perioadă, am asistat la un episod, aparent, inofensiv, dacă ar fi să îl credem pe Ambasadorul Federației Ruse la București. Mă refer la gestul simbolic de a contribui la fondul destinat achiziționării sculpturii lui Brâncuși, intitulată Cumințenia pământului.
Pe scurt, după interviul acordat de Ambasadorul Federației Ruse la București postului național de televiziune (21.09.2016), aflăm, de pe pagina de Facebook (26.09.2016), că Ambasada Federației Ruse „se alătură acțiunii și aduce o contribuție financiară modestă la fondul comun creat în acest scop”. O inițiativă lăudabilă am putea spune. Totuși, cu 5 zile înainte de acest moment, Ambasadorul nu a menționat o asemenea intenție, cu toate că subiectele abordate au fost foarte variate, de la relațiile bilaterale și până la scutul antirachetă, inclusiv situația din Republica Moldova. Poate că în urma interviului în care a abordat stadiul relațiilor bilaterale a apărut această idee.
Deci, Ambasada donează suma de 100 Euro, o sumă modestă. Bonusul adevărat este reprezentat de publicarea unui spot care și-ar fi propus să accelereze colecta națională. Așa cum era de așteptat (și, cu siguranță, se dorea!) în mediul online a început o mică furtună. Mai grav este că și diverși formatori de opinie au intrat în acest joc propagandistic specific și nu au reușit decât să rostogolească inițiativa „onorabilă și sinceră”.
Spre deosebire de alte situații similare, autoritățile statului român, în speță Ministerul Afacerilor de Externe, a abordat subiectul cu maturitate declarând că „apreciem contribuția Ambasadei Federației Ruse la recuperarea patrimoniului național românesc și o încurajăm să continue această abordare.”
Bineînțeles că Ambasada a încercat să reîncălzească subiectul pentru a se menține pe agenda publică, fără succes însă.
Din acest spectacol în mai multe acte tragem câteva concluzii legate de propaganda rusă, respectiv:
- Adormirea simțurilor – ieșirea publică a Ambasadorului care transmite mesaje echilibrate, pașnice, politizate ce-i drept, dar care se înscriu în mandatul său diplomatic.
- Crearea emoției – gest generos, dublat ce-i drept de un clip care generează emoție, dezbatere. Mai mult, arată vulnerabilitățile.
- Impunerea pe agenda publică a unui subiect emoțional care te împiedică să ridici mingi la fileu.
- Studiu de caz în ceea ce privește reacția cetățenilor față de anumite subiecte (armata sovietică, eliberatori, poporul prieten, tânăra generație care trebuie să învețe istoria), modalitatea de replicare a mesajului, formatorii de opiniei care deși au reacționat virulent au preluat și promovat mesajul.
- Victimizarea – cetățenii români are nu au înțeles semnificația gestului și care sunt virulenți, gestul unui cetățean român de a returna Ambasadei suma de 100 Euro.
Mai mult ca sigur că această succesiune propagandistică va continua cu „Săptămâna filmului rus în România”, dar și cu ”Rușii <ocupă> Palatul” (afișul privind concertul forțelor armate ruse la Sala Palatului Regal).