0
10447 Views
15 October 2017
Emil Pop , Cluj Napoca Deşi nu de neocolit, ne întrebăm adeseori cui serveşte o prezentare de carte. Să fie destinată potenţialului cititor pentru a-i facilita înţelegerea, să fie îndreptată chiar înspre mintea autorului de curând eliberată de ipotezele şi teoriile din lucrare, o liniştire asupra temei propriei valori, o zgândărire plăcută a orgoliului ? Să fie un mijloc sigur de publicitate comercială sau numai o modă trecătoare deşi aparent perenă ? Orice s-ar spune în legătură cu asta, mai rămân însă arii albe neacoperite de semnificaţie. Pentru că dacă cineva vrea să înţeleagă fără a avea temeiul cuvintelor, atunci acela va rămâne doar cu dorinţa, fără înţelegere, iar dacă autorul aşteaptă confirmarea exterioară a preţuirii operei sale, atunci lucrarea sa este cu siguranţă lipsită de suflul autentic al creaţiei. Dacă publicitatea ar fi cheia succesului în vânzare, atunci toţi am fi cumpărători numai de ambalaje , iar dacă moda şi-ar dovedi puterea, atunci obiceiul prezentării nu ar fi recurent.
Acestea fiind acum în parte clarificate, putem adăuga căteva comentarii la cele multe făcute anterior de intelectuali de marcă. Aş începe cu afirmaţia că destinul personal, conjuncturile vieţii autorului l-au pus în situaţia de a-şi dezvolta o sensibilitate deosebită faţă de această naţiune luată în sens larg. Sensibilitatea, cîştigată prin fricţiunile cu realitatea directă şi imediat intermediată, a determinat cadrul actual al unei cunoaşteri erudite şi aprofundate. Într-o manieră structuralist-sistemic-descriptivă, autorul abordează toate elementele care definesc ţesutul social şi politic al unui stat puternic care obişnuieşte de la puţină vreme istorică după înfiinţare să se manifeste nu ca subiect între subiecţi, ci ca într-un mediu de obiecte ce pot fi manevrate după voinţa arbitrară a pan-rusismului. De aici, rezultă valoarea cercetării, importanţa pentru cunoaşterea geo-politică şi pentru pragmatica convieţuirii în lumea multi-polară.
Luând seama la unele metafore metodologice şi urmând o direcţie similară unor reguli de cercetare nu foarte noi, dar pline de eficienţă, autorul a ales să-şi intituleze cartea „Matricea rusă” https://www.edituraecou.ro/carti/matricea-rusa-detail , ceea ce probabil ar fi sinonim cu o analiză aprofundată şi aproape completă a problemei. Dar, eu aş fi denumit-o mai degrabă „Matrioşka” (acea păpuşică rusească tradiţională din lemn cu înfăţişare de fetiţă care se desface făcând să apară succesiv alte replici, din ce în ce mai mici), pentru că fiecare capitol, temă ori subiect din carte nu se încheie decât poate formal stilistic. În fapt, urmând o logică interogativă şi un rafinament intelectualist, oricare sentinţă finală din cuprinsul cărţii scoate într-un discurs prezumptiv noi şi noi întrebări, care spre deosebire de păpuşelele amintite sunt tot mai supradimensionate în importaţa geopolitică. Citirea atentă şi înţelegerea profundă ne îndreaptă către o zonă infinit mai complicată decât aceea sugerată de autor în finalul cărţii, un spaţiu al întrebărilor emergente şi al răspunsurilor posibile care garantează pentru unele entităţi nu doar buna convieţuire, ci şi supravieţuirea internaţională.
Şi acum să reluăm principalele puncte tari ale cărţii. Foloseşte metoda descriptivă, autorul utilizând o bibliografie vastă din varii surse cu valoare ştiinţifică. Din această perspectivă, cartea este accesibilă nu numai specialistului, ci şi profanului, oricărei persoane interesate de cultura, civilizaţia şi politica rusă. Adaugă o componentă metodologică sistemică, în sensul supunerii în faţa unor reguli de cercetare deja consacrate, acea matrice sistemică, fără de care orice analiză se arată incompletă. Dar, mai mult decât acestea, autorul introduce dimensiunea necesară structuralist-cauzală, atunci când motivează condiţiile şi cauzele care menţin starea existenţială a matricii ruse. Unei teorii comune intim legate de problema modalităţii guvernării, i se adiţionează categoria „puterii conceptuale”, o formă de a domina societăţile prin puterea unei semioze particulare. Or, de aici apare o mare problemă şi totodată un paradox. Am putea fi noi cei care scriem despre „Mama Rusie” influenţaţi cumva de puterea conceptuală ?
citește mai mult